You are here: Home » Călătorii » Râșnov, apogeul excursiei
Râșnov, apogeul excursiei

Râșnov, apogeul excursiei

Am trecut de multe ori pe lângă Cetatea Râșnov, și de fiecare dată am privit-o cu jind și mi-am propus să o vizitez, altă dată, că parcă nu reușea să se înfingă în traseu fără să încurce. Și ziua a venit acum, când eram în apropiere și dornici de o nouă experiență. Aș vrea să spun că a meritat așteptarea, sau că îmi pare rău că n-am ajuns mai devreme, însă aș minți: cetatea promite multe, de la poale, însă pe mine n-a reușit să mă impresioneze.

E frumoasă, desigur, dar nu a fost întreținută foarte bine (ca cea de la Sighișoara) și nici nu e amenajată corespunzător (ca cea de la Alba Iulia). De exemplu: la spațiile în care au fost case accesul este restricționat prin garduri de sârmă, în schimb locurile periculoase sunt accesibile oricui. În zonele în care nu este mână curentă, pietrele sunt alunecoase – eu însămi era să-mi rup gâtul de vreo patru ori, și consider că am fost atentă. Mai erau și femei care aveau sandale cu talpă groasă sau toc, acelea chiar cred că s-au chinuit mai mult decât mine.

N-am vrut să urmăm ghidul, nu am simțit nevoia însușirii istoricului acestui loc, în schimb am hoinărit în speranța unor surprize plăcute, care să șteargă urmele de dezamăgire. Pe alocuri am găsit, dar impresia generală n-a fost una spectaculoasă, de loc la care abia aștept să revin.

Am urcat până la porțile cetății cu trenulețul, fiindcă eu nu mă simțeam prea bine și deasemenea pentru că doream să-mi păstrez puterile pentru mai târziu.

1-DSCN1750

Și de la poartă încă mai era de urcat, sub soarele care ne încingea pielea și care ne-a oferit mirificul bronz de tractorist. Eram în blugi, pentru că prognoza  cercetată vineri seara nu părea să ofere altă opțiune din care să nu ies răcită sau cu rinichii afectați, însă am avut parte de temperaturi ridicate, după ce în seara anterioară am dârdâit de frig la Sinaia. În fine… când am tras linie nu mi-a părut rău, fiindcă aș fi regretat o pereche de pantaloni scurți, o să vedeți imediat de ce.

Sper ca imaginile să vorbească de la sine, pentru că eu nu mai știu ce să zic de cetate. 🙂

1-DSCN1759

După cum ziceam, am tot urcat… eu sunt punctul ăla alb. 😀

1-DSCN1768

1-DSCN1774

Priveliștea era drăguță, nimic de zis. România are multe locuri care oferă o imagine de sus a unor sate sau orașe sau a munților din împrejurimi – noi trebuie doar să ne bucurăm de ele.

1-DSCN1777

1-DSCN1787

La un moment dat am intrat într-o fostă locuință, acum utilizată ca și magazin de suveniruri. M-a impresionat, în primul rând, faptul că era tare răcoare înăuntru. A venit repede o doamnă care ne-a întrebat dacă dorim ceva, noi am zis (ca întotdeauna) că doar ne uităm, am mulțumit, și atunci ea s-a oferit să ne spună câte ceva despre acel loc. N-am refuzat, și astfel am aflat că acea clădire micuță a fost o locuință pentru o familie, și încă păstrează unul din pereții originali, că oamenii locuiau sus (4-5 persoane) iar jos își țineau sculele și animalele, în timpul iernii, plus alte detalii de care nu-mi aduc aminte în momentul ăsta. Am făcut vreo două poze și ne-am continuat drumul.

1-DSCN1792

1-DSCN1796

Urmează alte poze cu cetatea … nu știu dacă se observă lipsa mea de entuziasm, dar aceste locuri chiar n-au reușit să răscolească nimic în mine! M-au cam lăsat rece, dacă-mi permiteți exprimarea. Pot să apreciez în mod obiectiv frumusețea acestor locuri, dar asta nu înseamnă că-și lasă amprenta asupra mea în vreun fel. Continuăm.

1-DSCN1806

Într-un fel de turn am găsit un angajat simpatic și neasemuit, care a ținut cu sufletul la gură o întreagă ceată de copii, cu poveștile lui haioase și atitudinea lui boemă.

1-DSCN1854

Am poposit și într-un fel de muzeu, amenajat de unul din ”străjerii” cetății – știu asta pentru că din loc în loc erau articole  cu el, decupate din ziare, iar la televizor rula un reportaj tot cu dumnealui. Simpatic nene, și-avea și o strașnică și uimitoare colecție de obiecte de tot soiul.

1-DSCN1859

Pentru turiștii curioși, îndrăzneți sau stresați, există o metodă de relaxare medievală: omul ia în mână arma (weapon of choice, cuțit sau topor), își imaginează că buturugile sunt inamicul (orice sau oricine, de la un animal de pradă la mama-soacră) și țintește. Alfa-Boo n-a avut noroc de multe frag-uri, dar tot a ”doborât” ceva.

1-DSCN1864

Relaxați și încinși de soare, în continuarea programului ”artistic” ne-am îndreptat atenția către o peșteră din zonă, de care am auzit de la vânzătorii de produse de artizanat cu ocazia achiziționării unei pălării (yay!) – la 1 km și jumătate de cetate se află Peștera Valea Cetății (doh!), care arată bine în vederi. Și-am și pornit, că era aproape, și n-avea sens să pierdem ocazia.

La intrarea în pădure ne întâmpină un nene care ne urează călătorie plăcută și să ne bucurăm de peisaj. Ehe, stai fără grijă, noi de-abia așteptam așa ceva! Pe o plăcuță scrie ”450 m, 8 minute”. Perfect! Începem noi să urcăm, nu e foarte abrupt dar numai bine ni se dezmorțesc mușchii, și ajungem la următoarea plăcuță ”x metri, 6 minute”. Păăăi, noi am făcut mai mult de 2 minute până aici, iar drumul se bifurcă. Nu-i nimic, eu am avut inițiativă și am ales eu inteligent varianta cu scările, susținând sus și tare că e mai bine așa, iar la coborâre e mai comod pe drum – plan înclinat. Ohooo, și ce-am mai urcat pe scările alea, pe drumul din ce în ce mai abrupt, cu pulsul crescând exponențial și transpirațiile curgând șiroaie! Dar am biruit, și am nimerit numai bine să intrăm cu un grup de copii de școală generală (presupun io).

1-DSCN1921

1-DSCN1930

După cum am învățat acum 2 ani în Turul Țării, la peșteră nu mergi nepregătit: indiferent de sezon, înăuntru sunt în jur de 10 grade. Copiii erau șmecheri și făceau glume la turnicheți (”hanorac? ce-i ăla?”), dar odată intrați înăuntru au început să se lamenteze și să tremure. Ah, to be young again… Oricum, peștera în discuție nu este cea mai mare, dar este cel mai bine amenajată – fiindcă acest lucru s-a produs recent, iar materialele plastice utilizate nu numai că sunt mai bune fiindcă nu se alterează de la umezeală, dar deasemenea sunt mai puțin alunecoase decât în alte locuri (pot să confirm, m-am simțit în siguranță pe pasarele).

În peșteră nu am remarcat vreo formațiune spectaculoasă, însă nu plecați nicăieri, că încă n-am ajuns la partea cea mai frumoasă și interesantă!

1-DSCN1938

1-DSCN1946

În încheierea prezentării, ghidul ne-a spus că fiecare grup de vizitatori beneficiază de o surpriză.

Ne-a întrebat dacă suntem de acord să se stingă luminile, ne-a rugat să închidem ecranele telefoanelor sau camerelor foto, și să facem liniște, și apoi ne-a prezentat, în toată splendoarea lui, întunericul de peșteră. Poate nu pare o mare chestie, dar este imposibil de descris cât de spectaculoasă a fost senzația: ochii nu distingeau nici cea mai mică umbră, era beznă-absolută-și-desăvârșită. Instinctul a intrat în joc, pentru că raționalul a pierdut această cursă, n-avea cum să cuprindă senzațiile primitive care m-au încercat. N-a fost vorba decât de vreo două minute în care m-am simțit singură în Univers, în sensul bun al expresiei, și în care se auzea doar apa picurând. Am rămas atât de impresionată încât cu greu pot scotoci în memorie după o experiență la fel de marcantă. A fost incredibil!

Pentru astăzi atât, că m-am lungit iarăși și, în plus, am de pregătit o surpriză pentru diseară, pentru un om bun care m-a ținut de mână în această minunată excursie, și mi-a făcut cel puțin 3 giga de poze, din care să pot alege pentru fb și pentru blog, și care să-mi aducă aminte de una din cele mai frumoase zile din viața mea. Și care încă nu s-a terminat (în sensul în care mai am ceva de povestit, altă experiență frumoasă, pe drumul de întoarcere).

Pe curând!

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

2 comments

  1. Si mie mi-a placut la pestera. Am ajuns intamplator dar am plecat super incantata! A fost ceva deosebit sa experimentez atat intuneric si atata liniste, se auzeau numai apa picurand. Fain! Mergi pe Transalpina! 😉

    • Mergem, e programata o excursie pe-acolo! Am inteles ca sunt si niste lacuri de munte, si pesteri, asa ca avem ce vedea! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top