You are here: Home » Episoade » Celmaibunprietenalmeu
Celmaibunprietenalmeu

Celmaibunprietenalmeu

Mă uit la nebuna asta de lângă mine și nu-mi vine să cred! Tot ce vroiam era să ies la o bere cu prietenii mei, și uite că acum sunt supus unui interogatoriu căruia nu-i văd rostul.

– Cu cine ai vorbit la telefon?

Aș putea să-i răspund, desigur, dar nu prea am chef să vorbesc despre asta. În plus, dacă m-am retras de la masă fix în ideea de a purta o conversație privată, nu văd rostul întrebării ei.

– Hai, zi-mi! Nu sunt eu cea mai bună prietenă a ta? Nu merit să știu?

Uf, iar prostia asta! Așa de tare îi place să mă pună în situații stânjenitoare, încât, fără să cuget, i-aș răspunde la întrebările astea cu un ”nu” răspicat. Dar a căscat ochii mari la mine și pare să se amuze, așa că voi încerca să nu-i stric buna dispoziție. Deși așa ar merita-o… Îi răspund încet ”cu o fată” și sper să scap de conversația asta stupidă, dar nebuna nu pare a fi satisfăcută.

– Uuuuuu, o fată! Cine cine cine? Trebuie să știu, să mă bucur alături de tine!

Mda, n-am rezolvat nimic. N-am făcut decât să hrănesc bestia cu o informație pe care o va mesteca bine, după care sigur mi-o va scuipa între ochi și va continua cu insistențele și, în general, cu această conversație care deja îmi provoacă un grad crescut de disconfort.

Îi ofer varianta oficială și adevărată : ”E doar o fată și atât. Nu se întâmplă nimic.”

Poate am șanse de scăpare. Cum naiba să vorbim despre ceva ce nu se întâmplă, nu? Am subliniat cuvântul ”nimic” pe cât posibil, sper să înțeleagă și să revenim la discuția (cu siguranță mult mai interesantă) pe care o poartă restul grupului. Mă uit la prietenii mei și ei par să se distreze și să se simtă bine, chiar sunt relaxați și nu trebuie să dea socoteală pentru faptul că lipsesc de la masă timp de 5 minute ca să dea un telefon.

– Ok, nu se întâmplă, dar ai vrea?…

Pe bune?!?! Acum intrăm în discuții despre sentimente? Mai lipsește să ne ținem de mână și eu să plâng. Nu! Eu sunt bărbat și pentru mine toată conversația asta nu are sens. Dar deh, nu pot să fiu pe cât de crud mi-aș dori, așa că îi promit să o anunț imediat ce se schimbă ceva în viața mea. Ceva concret, nu prostii despre vise și emoții și năzuințe. Eu n-am chef de analize din astea interioare. De fapt, despre ce vorbesc aici? Eu sunt bărbat și dacă eu spun că nu mai vorbim, atunci s-a încheiat și cu toată treaba asta care îmi dă sentimentul de chiloți care strâng fix unde e mai incomod.

– Ba o să vorbim, nu te las în pace până nu-mi spui!

Mda. N-a funcționat nici când i-am zis că e mama, nici când i-am explicat că nu se întâmplă nimic, nici când am încercat foarte subtil să conduc discuția în altă direcție sau să mă alătur prietenilor mei care beau bere și povestesc chestii masculine. Nuuuu, eu stau cu ”cea mai bună prietenă a mea” care bate apa-n piuă cu nimicuri. Femeile…

P.S. : Acesta e un text pe care am promis că-l scriu pentru cineva. Atât.

Sursă foto

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

5 comments

  1. :)) nu dam nume prietenului, desigur 😀 Asteptam reactia, macar un comentariu aparent nevinovat sa vedem daca e pe receptie!

  2. Bun!Bun!…In momentul cand o sa se faca filmul biografic despre Rara Avis, sper sa ma joace David Duchovny…:D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top