You are here: Home » Călătorii » Ne-vara: De la Vamă la Constanța

Ne-vara: De la Vamă la Constanța

Anul trecut, excursiile noastre s-au adunat în albumele intitulate ”Vederi cu pelerini grași”. Anul acesta am început seria ”România, te iubim!”, și deja sunt entuziasmată de planuri și încântată de rezultat, după cum se vede în pozele de mai jos.

Una din dorințele mele recente a fost să merg la mare iarna. N-am apucat, fie din lipsă de timp sau bani sau dispoziție. Dar am făcut o mică excursie zilele trecute, în speranța că primăvara pe litoral va fi altfel decât în sezonul turistic. Temperaturile au fost de iunie, așa că deși am plecat de la București îmbrăcată bine, și în ciuda faptului că pe autostradă bătea un vânt care mi-a înghețat oasele în cele 2 minute cât am ieșit din mașină, odată ajunsă pe plajă am început să dau hainele jos, una câte una. Am renunțat și la ghete, n-am rezistat să nu încerc marea cu degetele (de la picioare 😛 ).

Am fost în Vamă, locul în care m-am prea-îndrăgostit de jumătatea mea mai bună.

 

Am oprit în Mangalia, să mâncăm și să mulțumim pentru companie unui om bun cu râs colorat. Am poposit și pe la moschee, eu să fac poze și Alfa să mai ia niște apă de la izvor.

Deși apa era rece ca gheața, am zărit în mare un individ slăbuț care urla cât îl țineau plămânii: ”prima baie de anul ăsta!”.

Desigur, am trecut prin Constanța înainte să ne întoarcem în capitală. Pietonalul sau faleza (sau cum vreți să-i spuneți) era în construcție, dar nu-i nimic, am avut acces pe lângă Cazino, în spatele căruia, pe stabilopozi, oamenii stăteau ca șopârlele la soare. După ce m-am cocoțat și-am făcut poze ținându-mi respirația de teamă să nu cad, ne-am odihnit și noi alături de ceilalți. Dolce far niente!

 

Și gata! Am lăsat marea în spate și-am plecat spre București cu soarele-n suflet și-n ochi (nu degeaba îi zice Autostrada Soarelui). Am promis că revenim în sezon, când va fi plin de oameni goi și când vor fi deschise crâșmele și tarabele, ca să-mi pot cumpăra brățări și, cel mai important, să pot topi clătite din Vamă pe nisipul fierbinte.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

4 comments

  1. Bravoooo! Se vede ca te-ai simtit bine! Si cred ca nu am fost de mult, prea mult timp, in Mangalia. 😀

  2. Mmmm…clatite! Yaam! Sunt bratari misto acolo? De fete doar sau au si din alea mai late pentru masculi?
    La noi e semn de barbatie sa intrii in apa locala (fluviu, garla, mare, lac…canal) iarna. Cica face bine la potenta. Doar ca vodka necesara pentru curaj cica face rau in acelasi departament… Eu, cand eram pusti, ca sa am curaj si sa nu ma fac de rusine, saream cu bicicleta in apa 😛 Se enerva Kadia cumplit ca cica ma imbolnavesc. O data am reusit sa-i dau dreptate. Vai de mine ce suparata a fost :P.

    • Clatitele din Vama sunt legendare. Mereu e coada acolo, au in jur de 7 tigai pe foc simultan sa faca fata cererii. Si le umplu cu o gramada de chestii dulci si sarate… O nebunie!!! Eu le-as face statuie si n-as avea nici o problema sa mananc de-acolo tot restul vietii mele! 🙂
      Bratari sunt de toate felurile, si masculine!
      Cat despre traditie, este ceva de genul asta si la noi, cu aruncatul in apa in ger. Sau cel putin asa am auzit… Nu vad eu cum demonstreaza potenta, avand in vedere ca aceasta din urma, teoretic, se cam urca la nivelul rinichilor sau amigdalelor (ca sa exagerez), if you know what I mean. 😉

Leave a Reply to Cuvânta Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top