You are here: Home » Cărți » Exact ce le lipsea adolescentelor – Christian Grey

Exact ce le lipsea adolescentelor – Christian Grey

Please be advised … I may not watch my mouth and say some nasty words.

V-am povestit că am citit anul trecut primul volum cu Fifty Shades, cadou de la o prietenă specială, recomandat de ea cu multă căldură și primit de mine cu mult scepticism. Mi-a plăcut, deși nu mi se pare atât o capodoperă cât mai degrabă varianta hardcore a cărților Sandrei Brown. E bună pentru relaxare înainte de somn, pentru zilele în care nu te poți concentra și ai nevoie de ceva care să-ți distragă atenția, și pentru informarea femeilor pudice cu privire la alt gen de sex (înafară de cel misionăresc).

Primul volum a fost ok, subiectul central fiind înclinațiile dubioase ale lui Christian Grey către un tip de relație Dom-Sub.  Adică Anastasia, o studentă obișnuită și virgină (ăhă, cu rotile, că încă nu căzuse bila de la ASE peste ea) îl cunoaște pe omul de afaceri, de succes și filantropul și cel-mai-cel-ul Christian Grey, Fifty Shades of F*cked Up, se îndrăgostește dar el nu e cu making love ci cu f*cking. hard. Al doilea volum este despre cum se schimbă relația lor, despre cum ea îi descoperă demonii și trecutul și îl salvează, bla bla bla. Aseară am început al treilea și ultimul, thank God, volum, sub protestele lui Muf, care a și sărit pe carte la un moment dat, de mi-a stat sufletul în gât, eu fiind concentrată pe … acțiune, if you know what I mean. În fine, ideea este că deja mă enervează toată treaba: ăsta o cere pe Anastia în căsătorie, se iau, mare iubire mare, luna de miere, aventuri și sabotaj, dialoguri cretine și nenumărate replici despre cât de îndrăgostiți sunt ei și mai ales cât de frumoși, de toaaaaaaaată lumea întoarce capul după ei. Era drăguț la început, și util, ca să zic așa, fiindcă era necesar să ne facem o idee despre personaje, dar o mie de pagini de ”ești atât de frumos/frumoasă”? Hai să fim serioși. Enough is enough!!!

Așa, ziceam că sunt la ultimul volum. Aaaa, le citesc în engleză, sunt convinsă că traducerea nu e fidelă și, în plus, există tot felul de glume și jocuri de cuvinte care nu se prea transpun în română. Booooooon. În Fifty Shades Freed îi avem pe ăștia doi în luna de miere, la început (sunt pe la pagina 100). La birou la individ, cineva a dat foc unei camere sau ceva. El e îngrijorat, ea e proastă, ca de obicei, și nu știe ce să zică, poartă nenorocitele alea de conversații interioare cu Zeița sau subconștienul sau ce alte personalități mai dezvoltă, și tot ce iese pe gură, de cele mai multe ori, este ”hmm, ok” sau ceva. Era drăguț la început, dar m-am cam săturat de inocența și naivitatea ei, duse la extrem – probabil pentru a sublinia discrepanțele dintre cei doi. În plus, o tot arde domnița cu ”vaaaaai, mă voi obișnui vreodată cu toți banii ăstia, și cu traiul cu servitori și fără amenințarea unui contract prenupțial?”. În fine, divaghez, că m-am tot enervat și acum tre’ să spun, na.

Și ajung la ceea ce vreau să vă transcriu, ceea ce m-a scos din pepeni.

Christian, la telefon cu unul din angajații săi: ”blablabla Yeah, sounds like argon is just as effective blablabla”

Și Anastasia, drăguța care tocmai a absolvit o facultate sau cum se mai cheamă la ei, colegiu, etc, își spune așa în gândul ei: ”Argon? It rings  distant bell from chemistry class – an element, I think.”

No shit, Sherlock! Mare minune că a făcut această conexiune! Dom’le, câtă inteligență!!! A știut ce-i argonul. De fapt, nu, n-a știut, ci crede! că e un element. Na, poftim! Și din acest motiv spun eu că asta le lipsea adolescentelor, în plus față de tot ce se difuzează la televizor, fufe care oferă favoruri sexuale, ca să mă exprim elegant, în schimbul banilor și a celebrității, dacă se mai poate numi așa, după toate blogurile de amante închipuite care-și imaginează, în spatele unui pseudonim, că fug de-acasă și nu termină nici liceul dar se culcă bine cu șeful și pleacă în weekenduri în Dubai și își cumpără tot ce le poftește inima, știți voi. Multe fete de liceu nici nu mai vor să facă o carieră sau să aprofundeze ceva, ci doar să găsească un bărbat bogat care să le scape de corvoada de a-și purta de grijă și de a fi independente. Nu fac morală, doar constat. Toate vor să fie pițipoance atunci când vor crește mari, și până și jucăriile din ziua de azi le sugerează asta. În sfârșit, cartea asta nu face decât să le alimenteze convingerea conform căreia e suficient să fie frumoase și bune la pat, și puf! vor ajunge să le dorească un Christian Grey, care câștigă o sută de mii de dolari pe oră, și care le cumpără mașini și diamante de treizeci de mii de euro, de pe Coasta de Azur sau ceva.

E doar în capul meu sau e ceva grav în neregulă cu ce zic aici?

 

Foto

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

13 comments

  1. Suna ca o telenovela treaba asta: fata simpla care se indragosteste de barbatul nonconformist, il mituieste cu fecioria, zice ca nu-i interesata de bani, dar toata luna de miere se gandeste daca poate sa ii cheltuie fara niciun fel de restrictie. Daca era in spaniola si afla ca e fiica-sa de fapt, era perfect pentru o ecranizare “scurta” de 500 de episoade, numai bune de dat la Acasa (eventual dupa ora 24 😀 )!
    Revenind la substanta articolului, oare si reciproca e valabila? Adica ceva puberi, pentru care ridicarea alocatiei inca reprezinta cea mai mare realizare lunara si numara firele de par de pe piept, contabilizandu-le atenti in jurnalele personale “de barbat”, se vor ambitiona sa ajunga niste Grey care sa bata la popou tinere virgine si dornice de afirmare?

    • =))))) Pfoa, ce comentariu! Ma surprinzi, Ursule!
      Suna a telenovela, da. O telenovela porno, ce-i drept.
      Cat despre barbati, nu stiu daca se vor identifica ei cu Christian: asta a avut o copilarie nefericita, a fost abuzat de pestele mamei lui, care era o prostituata drogata, si de asta are tendinte BDSM. S-a ambitionat si a ajuns pana la 25 de ani unul din cei mai bogati oameni din America. Ma indoiesc sincer ca vreunul din puberii de care zici citeste asa ceva si, chiar daca ar fi asa, nu vad cum ar putea sa devina Grey fara munca… decat daca merg la furat in Germania, ceea ce nu se mentioneaza in carte, hihi.

  2. Cat am ras! Exact asa e cartea :)))).
    Am citit-o si eu. Toata trilogia. Sa vezi ca o sa termini si o sa te intrebi why in the name of God ai facut asa ceva :D.

    • Am terminat, si intr-adevar ma intreb cum de-am fost atat de fraiera sa pierd vremea cu asa ceva.
      Primul volum a fost ok, al doilea a mai mers, dar al treilea e practic … 500 de pagini de rahat in litere: se trezesc, fac sex, ea intreaba, fac sex, el raspunde, fac sex, mananca, fac sex. Da’ gata, dom’le!!! Deja cand vedeam cu “nipples” dadeam paginile, ca nu mai aveam rabdare. Ca sa nu mai spun ca si-o trageau ca iepurii si aveau orgasm mereu in acelasi timp – asta da fictiune!
      Whatever, acum am trecut la Kundera si mi se pare o diferenta ca de la cer la pamant. E foarte simpatica pana acum, si desi am devorat doar 30 de pagini, deja am ras de cateva ori in hohote. Imi place mult!

    • Si Anastasia a devenit din naiva o veritabila proasta. Imi venea sa arunc cartea la cat de idioata era uneori!

  3. In seria literatura erotica BDSM, am sa indraznesc sa recomand din nou o carte pe care nu am citit-o, si nici nu am de gand sa o citesc, insa despre care am citit ca a avut recenzii mult mai bune atunci cand a fost publicata in 1954, “Povestea lui O”, scrisa de d-na Anne Desclos sub pseudonimul Pauline Reage. Se pare, cf wikipedia, ca dansa a scris aceasta carte provocata de iubitul ei de la acea vreme care il admira pe Marchizul de Sade ca scriitor, si opinase ca o femeie nu ar fi in stare sa scrie asa ceva atat de misto ca acel scriitor. (Eu nu-mi pot da cu parerea deoarece nu am citit nici ce a scris Marchizul de Sade, si cred ca, desi e OK sa faci uneori recenzii unor carti pe care nu le-ai citit, totusi sa compari critic 2 autori despre care nu stii chiar nimica si nici macar nu le-ai tinut cartile in mana, mi se pare si mie cam prea de tot.) Vad de pe Google ca “Povestea lui O” a fost recent reeditata in lb romana in 2012. Cartea a fost si ecranizata in 1975 si se pare ca filmul nu a avut recenzii bune, in ciuda faptului sau tocmai pentru ca a fost banat de cenzura din UK pana in anul 2000.

    • Seria aceasta nu e literatura erotica nici in visele ei. Se vrea, desigur, dar mi-a lasat impresia de carte scrisa de o femeie neimplinita sexual, in opinia mea.
      Nu mi-a placut, si nici nu sunt dispusa sa mai incerc ceva. Oricum, ce-ar mai fi de spus pe marginea acestui subiect? In doar trei volume, circa 1500 de pagini, autoarea a ajuns sa se repete de a devenit extrem de plictisitoare si previzibila. Nu e genul de lectura care sa merite, in opinia mea. Mai degraba ceva cu poveste, aventura si sentimente decat sex, de orice fel. Exista alte surse pentru imaginatie, zic io.

  4. Tu te autoflagelezi sau ce? :)))) Am ras de am speriat motanu’. Mai, crede-ma, indiferent ce ai facut sau te gandesti sa faci…NU MERITI ASTA! Zau…

    • Habar n-am ce m-a determinat sa insist. Citeam in sila, desi, am mai zis, primul volum promitea o poveste acceptabila.
      Am un pitic pe creier care ma inghionteste sa nu las balta un film sau o carte, odata ce am inceput. E grav, fiindca uneori ma gandesc ca viata e prea scurta, dar nu ma pot opri.

  5. Ai exprimat foarte elegant ce am simțit și eu când am terminat ultimul volum: ”WTF?!”. Dacă mă puneam să aștern pe hârtie fix atunci părerile mele, cred că eram cenzurată :))

    • Elegant? hmm, poate, asta fiindca nu terminasem, eram la pagina 100. crede-ma, astazi as fi mult mai inversunata si mai plastica in exprimare. Nu cred ca am citit ceva mai cretin. Sandra Brown era un fel de Shakespeare, prin comparatie. Sa stii ca am sters si eu niste paragrafe din postare, pentru ca pe masura ce tot povesteam de carte, ma atacam si ma enervam asa ca n-am folosit chiar cel mai elegant limbaj. =))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top