You are here: Home » Cărți » Cine ne vindecă?

Cine ne vindecă?

Am citit undeva despre autohipnoză – nu fugiţi, nu urmează să vă descriu procedee care implică un ceas de buzunar şi urmărirea acestuia cu privirea –  adică, mai precis, despre cum noi singuri ne convingem de anumite lucruri. Exemplul ales de Osho (de la el am informaţia – prin intermediul unei cărţi, desigur 😀 ) este cel cu durerea de cap care ne duce la doctor şi ne trânteşte la picioarele lui, cu o expresie nefericită pe faţă şi convingerea că e ceva în neregulă cu noi. El (medicul) nu poate proba efectiv ce procent din durerea asta e cauzată de noi înşine, dar cu siguranţă va descoperi o boală sau afecţiune, motiv pentru care ne va justifica şi condiţia, ne va prescrie o reţetă, şi ne va face o programare pentru  verificare ulterioară. Mai zice Osho că 90% din dureri sunt închipuite.

Şi asta nu face decât să susţină filosofia mea de viaţă: totul e în capul nostru (popular spus).

Eu consider că vizitele periodice pe la diverse cabinete, ecografiile făcute în mod regulat, analizele recurente (mereu cu rezulate care implică asistenţa unui cadru medical, întru ameliorarea simptomelor şi prelungirea vieţii sau ceva) ne predispun la boli. E firesc să ne îmbolnăvim dacă mare parte din timp îl petrecem bombardaţi cu informaţii despre cancere şi mamografii şi sindrom nu-ştiu-de-care, pe care le rumegăm sau, mai rău, le aruncăm direct în subconştient, de unde vor atrage energiile aferente. Eu ar trebui să merg la consultaţii regulat des, fiindcă aşa mi s-a recomandat, aşa (cică) trebuie în cazul unui om care prezintă simptomele şi durerile mele. N-are rost să spun că nu fac asta, nu? Da, iau analgezice şi fac injecţii din când în când, şi chiar m-am supus o dată, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, unei proceduri suficient de dureroase cât aproape să mă descurajeze în ciuda şanselor de reuşită miraculoase (so they said…) atunci când am simţit că mor, dar nu am fost niciodată convinsă de ajutorul real pe care ar fi trebuit să îl primesc într-un cabinet sau spital. Nu spun că medicii sunt rău intenţionaţi, Doamne-fere, dar ei tratează efectul, şi nu cauza reală.

În plus, fiecare om este diferit. Dacă spun că nu mă simt bine, şi când mi se ia tensiunea se descoperă fabuloasele valori 9/5,5 – caz real, recent, o să mi se sugereze chiar să fac analize amănunţite – dar eu ştiu că nu am nevoie de aşa ceva, pentru ca organismul meu funcţionează perfect la valorile acestea. Şi fiecare dintre noi suntem unici în sensul ăsta, deci nu există tipare. Una din cele mai interesante poveşti citite în blogosferă este a unei fete care prezenta un grav dezechilibru hormonal, motiv pentru care nu putea avea copii şi deci a decis să-şi trăiască viaţa; în timpul unei partide de casual sex gagiului i s-a rupt prezervativul, au urmat panica aferentă şi soluţia la îndemâna oricui: pastila de a doua zi; ferm convinsă de evitarea dezastrului, a continuat cu petrecerile, fumatul şi băutul de alcool până a realizat, câteva săptămâni mai târziu, că este însărcinată – aparent pastila respectivă o ajutase, în sfârşit, la fixarea ovulului deja fecundat. Tare, sau ce? Totul s-a terminat cu bine, gagiul s-a dus în lumea lui, copilul s-a născut sănătos, ea este a single mom şi recomandă chestii frumoase şi utile referitoare la sarcină şi mămicie, dar zic şi eu … ce medic ar fi putut anticipa deznodământul, în cazul ei?

Organismul fiecăruia dintre noi este ceva minunat şi unic. O minune, adică.

Boala este o manifestare fizică a unei frustrări, şi fiecare parte a corpului reprezintă un anumit segment din ceea ce suntem noi, şi din interesele noastre (mâinile, să zicem, pot fi munca pe care o facem, şi picioarele pot fi drumul în viaţă – este doar un exemplu). În momentul în care dorinţele sufletului nostru nu se potrivesc cu jobul pe care îl avem (dăm un exemplu din acelaşi registru), degetele, antebraţul, articulaţiile, etc, pot prezenta diverse probleme, şi nu din cauza efortului fizic. Pare prostesc sau infantil ce zic, dar eu consider că, având în vedere că psihicul a creat o durere sau afecţiune, tot el o poate repara. Desigur, nu oricine poate face asta, şi mie nu mi-a ieşit cu adevărat decât o singură dată, însă a fost suficient cât să-mi dea speranţă şi să mă facă să-mi pun întrebări.

Osho mai spune că organul bolnav este, de fapt, “deconectat” de la fiinţa noastră, nu face parte din întreg. Asta se poate întâmpla atunci când calităţile noastre nu sunt puse în valoare, când nu putem sau nu vrem să fim noi înşine, fiindcă ceea ce suntem este, încă de când suntem mici şi supuşi educaţiei îndoctrinării, în neregulă, şi noi trebuie să evoluăm, să ne îmbunătăţim, şi mai ales să ne încadrăm în tipare şi în norme, să fim în rândul lumii. Şi care-i rândul ăsta?

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

10 comments

  1. Totusi s-au facut studii destul de riguroase in legatura cu utilitatea reala a unor investigatii de control pt a se vedea daca trebuie recomandate ca rutibna in continuare sau nu, si exista modificari semnificative recente in legatura cu unele din ele atat pe sani, cat si pe control ginecologic, si mentionez aceste zone specific feminine tocmai pt ca Romania are o mortalitate IMENSA de cancer de col uterin la nivel europeean, chiar si mai larg decat europeean, plus si de alte cancere, mai ales la femei, pt care daca ar fi existat o respectare a unor indicatii de control (care NU mai sunt atat de ff frecvente sau ff invazive cum erau poate acum chiar si 3-4 ani), totusi macar aceasta mortalitate a fost dovedit ca a scazut in alte tari unde lumea se tine mai la curent cu ultimele indicatii, inclusiv posibile revizii la aceste indicatii de controluri de rutina, pt ca ele exista pt cateva boli specifice cheie de tip unele cancere (nu toate), mai ales din alea care pot lua oamenii in floarea varstei, atat barbati cat si femei, si sunt si ff pacatoase si agresive, si nici nu pot fi depistate in mod mai timpuriu altfel decat prin screening de nivel de control de rutina, pt ca altfel daca sunt depistate cand au inceput deja sa dea complicatii, deja e ff tarziu. Si se fac studii ff riguroase si in continuare in sens de posibila reducere de frecventa de conroluri de rutina, mai ales de tip invaziv, daca nu sunt absolut demonstrate ca sunt necesare si reduc morbiditatea (adica in fond suferinta umana, indiferent ca e aia direct legata de boala sau ca a unui copil ramas fara un parinte, sau a unui consort fara partener, etc mult prea devreme) si mortalitatea, pt ca deja se stie de mult de tot si ce zice Osho, plus e si ff scump, si exista si risc de complicatii si erori cu cat faci mai multe teste.

  2. P.S. Si daca tot m-am pornit sa zic ceva, as dori sa mentionez si parerea mea, care nu stiu daca e numai a mea, sau au zis-o si altii, pt ca eu habar nu am la nivel serios despre istoria medicinii decat vreo cateva clickuri ce-am dat pe wikipedia + vizitarea ff superficiala pe Internet a unui muzeu cu tablouri din istoria medicinii caruia am sa-i dau link mai jos, ca gandirea medicala de tip clasic alopatic, (aia similara cu ce se stie azi din Gary’s Anatomy sau House, sau chestiile astea), desi pare ca e asa mai popularizata mai recent mai des sau chiar poate mai agresiv, si ca a venit doar recent in istoria omenirii abia acum de cand cu Internetul, sau ma rog, TV-ul si radioul, pe cand aialalata naturista si traditionala non-alopata gen plante, homeopatie, relaxare, acupunctura, etc e mult mai veche…totusi nu e chiar asa asa, ca gandirea alopata in medicina, e si asta destul de veche, e de dinaintea grecilor antici, tocmai de la babilonieni si mezopotamieni, (posibil chiar si de mai dinainte de la egipteni cu mii de ani inaintea nasterii lui Christos, dar nu stiu eu prea bine asta, stiu mai mult de babilonieni, NU aia cu turnul lui Babel, dar aia cu gradinile Semiramidei si cu codurile de legi ale lui Hammurapi, pe la 1700 iCh), plus pe urma, chiar si dupa grecii antici de la vremea lui Homer cu 8 secole inaintea lui Christos, plus Hipocrate in sec 5 iCh, dezvoltata si mai mult prin zona Iranului de pe cand nici nu era nici Persia, nici Iran, nici arabi propriu-zisi din astia din mall de la Dubai, ci “arabi” asa mai mitici de nivel de 1001 de nopti, prin sec 7 si 8, de care maj lumii chiar a uitat, intre timp, decat poate regional pe acolo sa se mai stie de unii, care chiar au trait si au practicat medicina de nivel de Gray’s Anatomy si House, desi desigur ca nu aveau antibiotice.

    Doar antibioticele au inceput sa reduca cu adevarat mortalitatea omenirii dupa cel de-al 2-lea razboi mondial, de traieste acum maj lumii nascute in 2006, chiar si in Bangladesh, are o speranta de viata de 67 de ani, pe cand pana in 1947, lumea traia in medie 31 de ani la nivel global de la Adam si Eva. Si de aia a si inceput promo real pt medicina mai alopata, dar gandirea de tip mai alopat a existat de MULT. Si NU e una mai buna decat alta, ci e chestie de cum o aplici ori pe una ori pe alta ori pe toate care exista, atat la nivel de tamaduitor individual, si cercetator medical care sa duca domeniul respectiv mai departe, si la sistem sanitar de sanatate publica. Ca promo pt una sau pt alta se vor gasi mereu oameni de PR cu diverse interese. Si chiar si unii medici ff bine intntionati fie naturopati, fie alopati, fie combinati, obosesc sa citeasca la nivel critic uneori si se mai iau si dupa reclame. Ca doar n-or fi toti ca House sau Hipocrate sau Avicenna, ar fi si imposibil sa fie asa.

    Si medicina alopata sau gandirea de tip medical alopat NU inseamna “reteta” cu antibiotice sau cine stie ce chimicale sintetice, asta e doar o denumire inventata mai recent pt ea, si e oarecum chiar folosita in mod peiorativ, sau ff reductiv, ci inseamna o gandire de observatie, de examinare, de gandire algoritmica, de prognoza organizata, si bazata pe dovezi, si abia pe urma vibne reteta, care NU va include neaprata un antibiotic, ci poate sa includa si sfat sa macam mai sanatos + facem miscare mai multa in aer liber, ca si cu 5 secole iCh. Pt ca acum lumea traind mai mult, lumea are si sansa de a incepe sa dezvolte boli cronice pe care le va duce pe picioare inca vreo 30, in unele tari chiar 60 de ani de viata, dupa ce aia primii 30 alocati s-au dus, adica efectiv nu mai moare lumea de infectii si gangrene de la rani si nici de epidemii de ciuma, nici macar de HIV nu se mai moare astazi, dar noare asa mai incet incet de diabet, de hipertensiune tensiune arteriala, si de complicatiile lor, plus desigur unii apuca sa faca si cancer, ca exista si cancer si pe vremuri numai ca mureau mult mai multi asa infectios acut si de la nastere ca sa mai aiba cineva timp sa se ocupe si de cancer, si unele cancere apar si la oamenii tineri, sub 40 de ani, ca acum sub 40 de ani lumea e totusi considerata tanara intr-o parte din ce in ce mai larga a lumii. Si de alea e vorba cand se fac controale, pt ca nu e normal ca in Romania sa moara atatea femei tinere de cancer de col uterin si de san si ovarian cate mor, efectiv sunt niste cifre total anormale pt orice tara din regiunea asta, si au exista si la inc sec 20 si sub RSR, si sub Ponta, si nu s-a schimbat nimica, in ciuda oricaror feluri de sisteme sanitare, sau leacuri fie naturopate sau rugaciuni sau acupunctura, fie cu chimoterapie si raze, indiferent de chestiile astea. De aia trebuie urmarit si la nivel de om tanar care sunt ultimele indicatii in legatura cu controlul de rutina, pt ca s-au modificat, si nu mai sunt asa de agresive sau frecvente cum erau acum 4 ani, dar tot folosesc la ceva.

    Nu am vrut sa fiu agresiv fata de persoanele de sex feminin, ca am citit ca si la barbati in Ro exista cancere digestive prea multe care alea ucid agresiv pe la 30-40 de ani, pana in 50 si si astea sunt mai frecvente la barbati decat la femei, desi sunt o problema si la unii si la altii, si si pt astea exista niste recomandari de controale mai recente.

    Dar eu nu ma pricep educativ, insa ma enerveaza ca lumea efectiv pare ca nu recepteaza informatii cat de cat corecte despre sanatate personala, inclusiv si pe sfera sexuala, dar si pe generala, si chestia asta trebuie educata inca din scoala, efectiv sa stii cum sa interpretezi un sfat al cuiva de pe Internet, sau chiar de la coltul strazii, mai ales legat de sanatate, care o include si pe aia psihologica/mintala, ca doar nu e capul separat de corp, si gandirea de tip medical alopat NU a despartit aceste 2, asta e o chestie MULT mai recenta doar de CULTURA si moda si uzante de sec 17-18-19, (pt ca efectiv s-a complicat prea mult cunosterea umana, si efectiv nu avea cine sa se ocupe ba de una ba de alta, si desigur ca si medicii aia mai destepti si mai academici preferau sa stea la ei in birou, sau in laborator, nu sa se lupte cu pacientii real suferinzi in fata ochilor lor toata viata, plus mai exista si dezv culturala de tip Moliere, etc), adica e si o chestie de ca efectiv ramai cu ochii in soare, ca om comun obisnuit, chiar si cu Bac, si efectiv tot nu stii dupa cine sa te iei. Ma deranjeaza IMENS ca nu se educa ganditul critic si sceptic in scoli la un nivel mai larg, dar nu e numai in Ro, cred ca face parte dintr-un fel de analfabetism mai larg, ca daca eu nu eram personal asa de interesat pt ca efectiv nu aveam de unde sa primesc informatii corecte pt mine insumi, find gay, altfel, nici eu nu persistam asa de mult cu cautatul si gasitul de informatii cat de cat mai credibile, si vazutul a ce inseamna informatie credibila si valabila, care rezista la testul timpului, si la mode si la orice, ca politicieni si vanzatori de brosuri, gasesti la tot pasul, si in lumea gandirii mai stiintifice, si in lumea alora mai naturisti, etc.

  3. place, place, place 🙂

    stii care e cel mai cautat cuvant la mine? somatizare/ a somatiza…e clar ca lumea isi da seama ca exista niste legaturi, dar nefiind o chestie “demonstrata stiintific” inca exista reticenta…

  4. Am uitat sa dau linkul la muzeul cu desene si tablouri din Istoria medicinii…sunt ff multe, pe tari si pe epoci diferite…http://ihm.nlm.nih.gov/luna/servlet/view/all

  5. Chiar recent am citit o carte despre maladii, “De ce se îmbolnăvesc oamenii?”, care m-a pus puţin pe gânduri, dar mi-a şi confirmat anumite bănuieli. Autorii susţin că bolile sunt un fel de “mesaje” pe care corpul le transmite atunci când persoana în cauză nu ştie sau nu poate să-şi exprime sentimente, trăirile. Cartea aduce şi o grămadă de dovezi şi studii ştiinţifice în sensul că blocajele pot contribui la apariţia unor afecţiuni serioase.

    Cât despre faptul că mai mereu în urma investigaţiilor medicale rezultă că pacientul are probleme de sănătate, cred că există şi o explicaţie: oamenii bolnavi sunt profitabili, oameni sănătoşi – nu 😀

    • Sunt multe carti care trateaza ceea ce discutam noi aici, insa nu sunt mediatizate pentru ca nu fac bine industriei farmaceutice si medicinei, intr-un sens mai larg (dupa cum foarte bine ai punctat). Desigur, doctorii sunt necesari, insa nu in masura in care suntem educati sa-i consideram.

      • Pai tu cine crezi ca e raspunzator in educarea mai buna oamenilor de a sti care e rolul optim al unui doctor (indiferent de tip de doctor, mai vestic, mai estic, mai naturopatic, mai acupuncturist, etc) ? Sa fie chiar numai doctorul respectiv ?…pai atunci nu ar fi acuzat ca-si face reclama bransei lui specifice si/sau cabinetului lui, (chiar daca mai recent in unele tari exista si sisteme de sanatate publice). Sa fie si scoala/Min Educatiei raspunzatoare ? Sa fie parintii, vecinii, preotul din satul respectiv ? Sa fie chiar, macar si partial, si in ce proportie, si omul respectiv sa caute sa se informeze mai bine si in mod optim critic si sceptic dupa ce ajunge la o anumita varsta, mai ales ca acum are si reviste si TV si Internet, si nu sunt chiar toate emisiunile chiar reclama pura, sau ma rog, unele or fi amestecate si cu reclame, (dar de aia ziceam de cititul critic si sceptic, care asta de obicei e educabil la varste scolare, ca daca se pierde momentul maximei educabilitati + copilul prizonier/captiv acolo in clasa, unde naiba oare mai poti prinze oamenii posibil interesati asa din fire de a fi educati dupa aia ?)

        • …ma rog, la copii nu e numai ca trebuie sa fie captivi, e si pt ca au si creierul mai plastic, mai modelabil, ca sa se poata batatori acolo niste cunostinte si deprinderi, ca dupa 26 de ani, zau daca se mai educa cineva decat poate asa la nivel de infotainment cu un model sau role-model mai sexy facand reclama la o vitamina…sau poate ca si doctorul educator trebuie sa aiba o imagine, asa sa fie in halat alb de farmacist, sau sa fie un om batran cu riduri pe fata si parul alb aparent intelept ? Sau cum trebuie sa arate un doctor ca sa poata fi lumea atenta la el ? (luat asa pe specialitati, plus pe stilul de medicina parcticata, adica cum sa arate un homeopat vs un acupuncturist vs un ginecolog vs un shaman vs un medic de familie vs un psihiatru ?) Ha ! Ha ! Ce idee buna de articol de blog ! Pacat ca pe mine nu ma intereseaza temele de PR in medicina, si nici nu as avea habar sa scriu despre asa ceva la un nivel deosebit de interesat…desi poate ca pot sa fac o leapsa…ha ! ha ! Ce idee buna ! Dar precis ca ar fi si o idee buna de preluat de cineva posibil interesat la un nivel real mai serios in acest sens ! Chiar as fi si eu curios sa citesc un articol sau chiar posibil mai multe de acest gen cf cateva perspective diferite din cultura romana contemporana !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top