You are here: Home » Episoade » “Garoafe la dușmani și-autografe la martori”

“Garoafe la dușmani și-autografe la martori”

Azi am umblat pe la bănci, cu părul vâlvoi și mâinile reci.

Dar să încep cu începutul, nu? Am urcat într-un tramvai care puțea a brânză. Acuma, să ne-nțelegem: eu n-am nimic împotriva lactatelor, atâta timp cât duhoarea lor nu mă atacă, mai ales în mijloacele de transport în comun. Am tras adânc aer rece în piept, și am stat lângă ușă, respirând între timp în fularul meu care miroase a Dahlia Noir. Nu înțeleg de ce e musai ca unii să refuze să se spele, și să-mi ardă părul din nas, dar trăiesc în România și oricum am supraviețuit glandelor sudoripare răscrăcite astă-vară, așa ca n-a fost chiar o probă de foc. Dar totuși…

Am închis un cont de la o bancă, după care am făcut unul nou la ING (care momentan mi se pare ceva mirific și cu potențial extrem de mare pentru gâdilici interior), după care am mai anulat un card de salarii, după care am venit acasă. Tot așteptând la rând, mi-am dat seama de două chestii.

Prima: duduile de la bancă îmi plac. Habar n-am de ce, dar mereu mi s-au părut interesante și puternice, asta ca să nu mai spun frumoase. Nu neapărat în sensul de fotomodel, dar au un șarm aparte (pe alea bune în finanțe dar mai puțin aspectuoase cred că le țin la munci serioase în birourile din spate).

A doua: oamenii au slăbiciuni care trebuiesc exploatate. Serios acum! Cei din mediul rural simt nevoia să se realizeze la oraș, să devină cineva (habar n-am de unde complexul ăsta, dar există!). Cei mai puțin dotați intelectual vor să demonstreze că-s deștepți și devin niște parveniți ahtiați după funcții. Ș.a.m.d. Și eu am punctele mele slabe, dar nu le voi detalia aici, desigur. Și tot ceea ce scoate bani în ziua de azi se bazează pe destuparea, pansarea și acoperirea complexelor individuale sau de grup.

Bonus: încă nu ne-am dezvoltat social, ca nație. Am auzit astăzi despre o ”dramă” într-o căsnicie în care soția câștigă puțin mai mai mult decât soțul și, având deja casă și cele ce se cuvin (ca să folosesc un clișeu imbecil) și deasemenea știind că el face tot ce poate, tot îi reproșează asta. Probabil pe sistemul : ”foaie verde băț, n-ai treabă … fă-ți”, unii n-au ce face cu timpul liber și neuronii zglobii, neutilizați de ani de zile. Alții dau sfaturi de viață înainte să fi câștigat un leu prin muncă – dar asta e o poveste pentru altă seară, mai liberă și mai călduroasă.

Mă duc să dau cu zarul, să văd dacă dau comandă de pizza sau fac un efort suplimentar să aprind un ochi la aragaz și să mișc un deget sau mai multe întru hrănirea organismului.

Noapte bună, copii!

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

4 comments

  1. Aceeasi impresie o am si eu legata de duduile de la banca! Ca e vorba de vreo domnisoara de vreo 20 si un pic.. sau chiar de una cu ceva mai multa experienta la vreo 40 .. tot parca au ceva al lor! La care eu doar “visez” si constientizez ca facem parte din “lumi” diferite! 🙂

    • Eh, fiecare avem farmecul nostru! Al lor e mai evident, cred, dar deasemenea e impus, deci nu e intru totul natural, ceea ce ii stirbeste din stralucire. Sunt frumoase, da, dar nu visez sa ajung ca ele, ci doar le admir. 🙂

  2. Dau astia de la ING overdraft-uri asa de atragatoare?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top