You are here: Home » Episoade » Mâncare adevărată, acasă

Mâncare adevărată, acasă

Weekendul acesta a fost Răvăşitul Oilor. În mod normal ar fi trebuit să vă povestesc despre bulz şi brânză în coajă de brad, brazi şi berbeci, ciorapi de lână şi creste de munte, dar am ales să “rup” tradiţia… sau, mă rog, să o fac să fie doar a mea, fiindcă am ales altă dată şi destinaţie pentru relaxare şi rememorare anuală, cu Alfa-Călătorul meu. Secret, nu zic!
Aşadar, cum se eliberase agenda, am tras o fugă până la ai mei, că nu mai fusesem de mult pe-acasă şi, în plus, trebuia să profit de pe urma recoltelor de toamnă: fructe şi legume, proaspete şi naturale, de provenienţă magică pentru mine – cum altfel se poate numi rezultatul muncii părinţilor mei? Dintre toate, cel mai mult mă bucur de gulii şi mere golden, dar nici restul (pe care abia le-am înghesuit în frigiderul meu în care singurele alimente cumpărate, la ora asta, sunt câteva brânzeturi) nu-s rele! Am cărat mândră nevoie mare şi dulceţuri alese (inclusiv de nuci, preferata mea 😀 ), şi bânză cu sare, zarzavat şi suc de roşii, alături de amintiri frumoase şi odihna plăcută dobândită sub pătura cu miros de acasă.
Am avut timp şi pentru vizite la rudele mele, unde am fost ispitită cu mâncăruri alese, făcute din legumele din grădină şi puii din curte. M-am păstrat pentru cele mai bune sarmale făcute în oală de lut şi pentru un borş de găină tradiţional (n-am halit carnea, dar ce bună a fost zeama cu legume!). Am râs şi-am povestit alături de persoane cu care împart arborele genealogic dar de care nu mă leagă prea multe, şi, chiar dacă m-am simţit excelent, cu ocazia asta am realizat că familia mea adevărată e formată din părinţii mei şi fratele meu – restul sunt nişte străini, indiferent dacă îi ştiu de când eram copil sau dacă i-am cunoscut acum 5 minute.
Am înghesuit în agenda încărcată şi o ieşire în oraş cu o gaşcă de băieţi amuzanţi, care m-au tachinat şi cu care am ciocnit fresh de gref şi măr, suc Sama şi apă tonică (da, da, fără gin!), cărora le-am ţinut hangul în ciuda Durerii de cap – the durere, adică – întru stârpirea căreia am dat pe gât doză dublă de analgezic. Aaa, şi pe unul din ei încă-l aştept cu un “like” pentru blogul meu. 😀
Am făcut de toate şi încă nu m-aş fi dat dusă dacă nu aş fi ştiut că mă aşteaptă acasă o pufoşenie. Nu contează că la întoarcere am descoperit cu stupoare că Mufeta a dat jos vreo două jaluzele, că toate covoarele erau mutate (probabil într-un avânt de bucurie, înainte s-o pălească depresia singurătăţii) şi că am strâns, organizat şi aranjat vreo două ore: la sfârşitul zilei aveam un om cald şi de-soare-aducător, o pisică ghiftuită şi fericită că ne-am întors, şi promisiunea unui sfârşit de an bun cu noi, cu sufletul şi cu stomacul nostru, şi promisiunea unui viitor frumos.
Parcă altfel am început săptămâna asta, cu o voce caldă care m-a chemat la cafea şi o briză de dimineaţă care aducea a toamnă plină de iubire! Voi să aveţi ce-i mai bun în cămară şi-n inimă, să zâmbiţi mai des şi să mâncaţi mai româneşte, şi-o să vedeţi c-o să vi se întâmple minuni, zic eu!
P.S. : Casa alor mei nu mai are culoarea spumei de căpşune. Şi eu am trecut la hrană vie pentru o săptămână, cel puţin.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

2 comments

  1. Apetisanta descriere! 🙂
    Pe mine “ravasitul oilor” ma duce cu gandul la chestii… erotice intre mioare si berbeci :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top