You are here: Home » Episoade » Cățăratul – fericire PURĂ!!!

Cățăratul – fericire PURĂ!!!

Marea corporație din care fac parte sărbătorește în fiecare an Zilele Sănătății și Securității Muncii. Cu această ocazie, anul ăsta am fost, printre altele, și la cățărări.

Oameni buni, n-am cuvinte să descriu cât de mișto e! Fratele meu e pasionat de așa ceva, și până de curând n-am prea înțeles pentru ce atâta tevatură, și nici n-am putut participa afectiv la poveștile lui, însă am aflat că nimic nu se compara cu senzațiile pe care le ai atunci când urci.

Să vă zic pe scurt, ca să nu plictisesc.

Sala e undeva la baza podului din Bularga, în clădirea pe care scrie Frigocarne; e mică și miroase a lemn, dar senzația inițială de modestie și simplitate se duce repede. Am primit espadrile, și ceea ce nu știam e ca degetele stau încovoiate în papuceii aceia, așa că e indicat să fie purtați strict în timpul cățărării; în timpul încălzirii și pauzelor se scot și se poarta ca șlapii sau de schimbă cu altă încălțăminte, sport. În rest, haine comode și chef.

Am început cu un perete pentru necunoscători. Tipul de la ”recepție” a fost extrem de amabil și glumeț, mi-a ținut hangul (eu aveam chef de poante), ne-a dat indicații precise și ne-a fost alături când eram în impas. După ce ne-am urcat de câteva ori, eu eram deja plictisită, așa că m-am dus tiptil lângă tipul mai devreme menționat și l-am întrebat dacă se poate la peretele drept, abrupt, înalt, cu hamuri. A zis că da, și s-a apucat să ne explice despre ce e vorba. Ne-a echipat cu hamuri și ne-a obligat să ne scoatem tot de pe mâini (eu aveam muuuulte brățări) și din buzunare, după care Ovidiu (a căruia e sala) ne-a asistat la urcuș. Nu numai că ne-a încurajat și ne-a inspirat încredere maximă, dar a fost și fermecător prin personalitatea lui plăcută și deschisă (desigur, arăta și foarte bine, mai ales în ce privește mușchii de la picioare, care sunt cei mai puternici și deci cei pe care se bazează toată activitatea asta minunată).

De aici zic povestea mea, că nu am împărțit idei cu colegii mei (eram prea surescitați), și oricum eu am fost prima la toate, deoarece venisem cu inițiativa. Am făcut cele trei trasee pentru începători. La primul n-a fost greu de urcat, dar odată ajunsă sus, când a fost să-mi dau drumul și să rămân atârnată, am ezitat mult timp, motiv pentru care am procedat greșit și am început să mă învârt în coardă, la o înălțime care îmi dădea mari emoții. La coborâre am primit aplauze, dar nu le-am auzit, tremuram toată.

Al doilea traseu mi s-a părut mai simplu, deoarece știam deja cum merge treaba, așa că am aterizat ca-n filme, ”pășind” pe perete. În tot acest timp primeam indicații și încurajări de la Ovidiu cel șarmant.

Al treilea traseu era ceva mai complicat, avea bucăți înclinate și s-a dovedit că prizele erau și ele ceva mai mici și mai greu de prins. Am renunțat spre final (înafară de Andrei, eu am ajuns cel mai departe), în ciuda insistențelor antrenorului, care, cu această ocazie, s-a gândit să-mi demonstreze că nu există rău de înălțime, așa că mi-a dat drumul din coardă și am căzut în gol până aproape de sol. N-am țipat (spre deosebire de colegele mele, care și-au exteriorizat emoțiile), dar am expirat aer puternic în momentul în care picioarele mi-au atins salteaua.

Pe parcursul ședinței am văzut copii care se descurcau admirabil ; eu am zis că-s mai ușori și lucrează mai bine cu greutatea proprie decât un adult.

Informații culese la final, între mulțumiri și poze și entuziasm:

Programul este de luni până vineri, de la 5 p.m. la 10 p.m. și vine destulă lume cât să ai ce vedea, dar nu cât să n-ai unde să lucrezi. Adrenalina este din cea bună care-mi place (nu-s mare amatoare de senzații tari) și starea generală cu care am plecat a fost de fericire pură! Zâmbeam fără să vreau, eram plină de viață și de optimism, și mi-a făcut mai bine decât orice altceva am încercat în viața asta. Pur și simplu a fost o experiență extraordinară pentru care abia îmi găsesc cuvintele, pe care o recomand și pe care o voi repeta, cu siguranță.

Puteți găsi și pe site-ul lor mai multe informații, referioare la tarife și reduceri, anunțuri, etc.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

4 comments

  1. Cât de fain!!! O idee super, mai ales acum că vine şi vremea mai puţin prietenoasă 🙂

  2. Hohoho si mie imi place! 😀 Dar zau ca daca vrei sa faci des merita investit sa ai tu echipamentul tau. Incepand cu espadrilele. E important sa-ti prinda forma piciorului si sa nu te jeneze in vreun fel. La fel as zice si de coarda si ham. Scopul final este sa te cateri in aer liber pe munti adevarati :D.

    • Stiu ca indicat ar fi sa am echipamentul meu daca ma apuc serios de treaba, dar momentan nu-i cazul, sunt inca in probe, ca sa zic asa. Si tocmai de asta e ceva special, pentru ca are un soi de aplicatie in viata reala, nu e ca mersul la sala sau inotul, care mi se par mai mult teoretice. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top