You are here: Home » Nostalgic » Un bănuț pentru cuvinte

Un bănuț pentru cuvinte

Îmi plac promisiunile de “întotdeauna” (chiar dacă întotdeauna 🙂 sunt false) și începuturile.
O prietenă, care mi s-a lipit de suflet tocmai din cauza modului în care se exprimă, a spus mai demult că au dezamăgit-o cuvintele pe care le-a adunat cu sârg şi exigenţă ani de zile, pentru că ele nu pot face mare lucru în şi cu viaţa noastră. Citind rândurile scrise de ea mi-am zis în sinea mea că este imposibil să aibă dreptate: cum să poată fi viaţa independentă de ceea ce spunem? Cum să treacă timpul fără să afirmăm şi să confirmăm verbal existenţa nostră?
Crescând de ceva timp la umbra poveştilor ei şi repetându-i greşelile, am înteles: cuvintele nu pot desface fapte, nu pot întoarce oameni din drumul lor, nu pot modela caractere şi nu pot apropia suflete. Decât în cazuri excepţionale, sau când e prea târziu. Şi atunci cum rămâne cu toate vorbele pe care le-am frământat şi le-am lăsat la dospit, înainte să le servesc cu ochii umezi de emoţie şi inima strânsă-n piept? Cum rămâne cu rugăminţile strigate cu ciudă în nopţi mult prea negre şi cu recunoştinţa şi dorul aşternute cu marker pe un şerveţel, în dimineţile în care crezi că ai descoperit cel mai mare zăcământ de noroc? Cum rămâne cu teiubesc-urile care se rostogolesc firesc de pe vârful limbii şi îmiparerău-urile care se zbat să se stecoare printre dinţi fără să se şifoneze?
Înainte să fi învăţat să vorbesc poate-ar fi trebuit să trăiesc ani de zile învăţând să mă comport, să arăt ceea ce simt fără să fie nevoie de articularea verbala a emoţiilor şi sentimentelor. Iată un gând tămăduitor pentru remuşcările cauzate de cuvintele grele aruncate şi de cele uşoare reţinute cumva în spatele omuşorului, oprite din avalanşa lor clişeistică…
Cele mai frumoase amintiri ale vieţii mele s-au derulat în tăcere, câteodată abia şoptită (liniştea de acum urlă şi mă doare). Cel mai frumos om pe care-l cunosc vorbeşte puţin şi cel mai înţelept mi-a “spus” exclusiv prin acţiunile sale cum să cresc şi să învăţ. Între timp eu am trăncănit mult, prost, aiurea, degeaba, cu nici un alt efect decât un cvasi-sentiment tămăduitor pentru conştiinţa mea.
Aşadar … citeşte-mă, priveşte-mă, zâmbeşte-mi, îmbrăţişează-mă, sărută-mă, ţine-mă de mână, stai lângă mine, lasă-mă să-mi sprijin capul pe umărul tău, urmăreşte-mă cu privirea, şi mai ales du-ţi uşor arătătorul spre buze şi fă-mi semn să tac atunci când fac ochii mari şi mă pregătesc de o nouă avalanşă de cuvinte. Vreau să învăţ liniştea.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

6 comments

  1. Foarte incitant acest subiect. Eu unul sunt convins ca, indiferent de vointa noastră, cuvintele sunt mai tari chiar si decât noi insine. De aceea trebuie sa fim grijulii cu vorbele si bine si la necaz.

    • Cred că toți știm asta, și iată că totuși ne găsim în situația în care ne doboară cuvintele pe care tot noi le-am învățat, ca să le folosim în scop nobil.

  2. Linistea se invata cu timpul, mai greu in cazul femeilor, ca deh asa suntem noi vesnic nemultumite si la orice nimic declansam o avalansa de cuvinte care dor si pe care le regretam 5 minute mai tarziu …. (nu, nu esti singura !)
    Cel mai important e sa realizezi unde ai gresit si sa vrei sa nu mai repeti povestea.
    Crede-ma e mult de munca cu tine insuti dar se poate 🙂 Important e sa vrei.
    So …. cheer up !!

    • Ai dreptate.
      Eu cred că orice este posibil, totul e să-mi doresc. Poveștile nu se repeta pentru ca vrem noi, ci pentru că nu am înțeles din prima; fiecare lucru din lumea asta are un scop. Dacă pun în balanță revelațiile pe care le-am avut în urma unor evenimente mai puțin plăcute, de cele mai multe ori îmi dă cu plus. Toate au un rost în lumea asta. 🙂
      P.S. : După cum zicea și în ”Sex and the City”: sometimes women should just shut the fuck up! : ))))))))

  3. si tacerea-i de aur! asa ca citeste in gand si cand incerci tacerea propunandu-ti s-o reusesti, scrie. exercitiu de rabdare cu sinele si cu perceperea ta din exterior.
    weekend multumitor.

  4. Offtopic!
    Buna ziua, am bucuria si placerea sa va anunt ca blogul dumneavoastra a fost premiat de catre MWB, in cadrul editiei Premiilor MWB, luna august 2012!
    Blogul dumneavoastra a fost recomandat de catre un autor MWB, pentru valoarea, pasiunea, imaginatia, creativitatea, originalitatea si talentul de care ati dat dovada prin scrierile publicate!
    Gasiti mai multe detalii pe urmatoarea pagina:
    http://www.mostwantedblog.org/2012/08/26/premiile-mwb-august-2012/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top