You are here: Home » Cărți » Sexus – Henry Miller

Sexus – Henry Miller

Am reuşit să termin, aseară, Sexus. Mi-a cauzat o durere de cap, pentru că eram obosită şi-mi pierise şi cheful la un moment dat, dar am insistat : nu mai puteam să suport încă o zi în care trebuia să lecturez din cartea asta, m-a terminat psihic. Nu că n-ar fi extraordinară, Doamne fere!, dar aşa de greu s-a prins de sufletul meu, şi asa de greu mi-a căzut, şi parcă nu se mai termina odată… Senzaţia finală este “bun, bun, dar ce-i prea mult strică”. 🙂 Nu fac un review aici, nu asta e intentia. Pur si simplu e o carte care m-a impresionat profund, prima pe marginea căreia aş dori să discut şi cu alţii. 😀

M-am pornit greu la drum, intimidată de numărul de pagini (puţin peste 600) şi de primul capitol din care n-am înţeles nimic. În mod neaşteptat (pentru mine, care renunţ uşor), pe parcurs am prins ritmul şi chiar am descoperit lucruri interesante şi fabuloase între copertele cărţii, şi am rămas impresionată de felul în care erau creionate personajele, de introspecţie, de dialogurile pline de substanţă şi însemnătate (chit că erau purtate cu o prostituată sau un inginer), de felul în care cartea, scrisă prin 1940, cu tipologiile umane şi situaţia socială, este incă actuală, aş zice chiar universală. M-a impresionat relaţia pe care personajul principal o are cu prietenii şi cunoştinţele sale, felul în care vede lumea, ca un artist care preferă să trăiască în sărăcie şi să se dăruiască pe sine prin opera sa (la un moment dat spune că un pictor trăieşte mult mai intens, fiindcă savurează la maxim mâncarea după câteva zile în care n-a pus nimic în gură; sau ceva de genul). Sunt câteva chestii care nu se leagă (inclusiv finalul), aşa că am devenit curioasă cu privire la Nexus şi Plexus, poate mă lămuresc. 🙂

Desigur, aşa cum probabil se poate intui şi din titlu, conţine câteva scene de sex. Am auzit pe la unii că descrierile ar fi şocante, dar la mine n-au avut acest efect. Desigur, cuvintele folosite sunt (cele considerate) vulgare, scenele sunt brutale pe alocuri; nu e vorba de dragoste şi monogamie, cât mai mult de pasiune nestăvilită şi renunţarea la tot ce-i strălucitor şi fals şi menit să îmbrace în haine pudice un act natural, primordial, dintre doi oameni. E vorba despre ceva atât de pur şi de real, încât nici nu afectează conştiinţa. Pe parcursul desfăşurării acţiunii, în ciuda iubirii adevărate pe care Henry o poartă pentru Mara (şi de care m-a convins, până la final), acesta îşi permite să facă sex cu alte femei, neconsiderând nici o clipă că a înşelat-o, şi la fel, nu îl interesează nici dacă Mara se culcă şi cu alţi bărbaţi, nu este gelos. Au un fel de dragoste care trece dincolo de poftele trupeşti, care nu trebuiesc înfrânate (nu-i vorba de scuza bărbaţilor cu “it was just sex“, aici e vorba de ceva mult mai profund).

Poate nu se cade 😛 , dar vă voi povesti una din scenele care m-au impresionat cel mai mult. Selectaţi textul de mai jos dacă nu sunteţi pudici şi dacă nu vă deranjează un semi-spoiler. Fosta soţie a lui Henry, Maude, era cam frigidă şi el prefera de cele mai multe ori să facă sex cu ea când aceasta aproape adormea, astfel încât Maude să pretindă că nu era conştientă de actul “murdar” care a avut loc,să se simtă bine, şi astfel încât el să nu aibă de-a face cu pudicitatea şi nemulţumirile şi refuzurile ei. La un moment dat, după divorţ, Maude se schimbă. Devine extraordinar de sexuală şi senzuală, ei încep să facă sex mai des decât înainte şi mai variat, iar la un moment dat chiar în 3 (cu toate că fosta soţie era iniţial extrem de geloasă, acum EA a pornit acest menage-a-trois). Şi, după consumarea actului în moduri demne de filme porno (şi când mă gândesc că această carte e scrisa prin 1940), Henry stă şi se gandeste că interiorul schimbă exteriorul: el era în aceeaşi casă, cu aceeaşi femeie care i-a fost soţie timp de zece ani, în acelaşi pat, etc., dar pentru că ea devenise dezinhibată, totul părea nou, diferit, plăcut şi natural. 

 

Îi mulţumesc (şi) virtual Giuliei – ea mi-a împrumutat volumul, în varianta din poza de mai sus. Intenţionez să-mi cumpăr trilogia, s-o am toată, numai pentru mine!!! 😀

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

16 comments

  1. Am scris si eu pe blog despre Sexus, ceva mai putin elogios decat tine. Mie una nu mi-a placut grandomania domnului Miller, cum se autodescrie ca mare artist, si faptul ca in viata reala a cam trait pe banii femeilor. Ce am retinut a fost ca Mara, iubita lui, avea radacini romanesti amestecate cu…tiganesti :))

    • Eh, despre grandomanie nici eu n-am o parere prea buna, in sensul in care toate femeile care erau cu el aveau orgasme non-stop, inca de cand se uita la ele. In rest, ca a trait pe banii lor, bravo lui! S-a descurcat, nu? 🙂 Nu inteleg de ce o femeie se poate vinde dpdv sexual dar un barbat nu. E acelasi lucru, in esenta, doar ca societatea a decis ca un caz e acceptabil si altul nu.

  2. Poate pe cele 2 le gasesc eu la anticariat…sa le cumperi, au un pret destul de piperat :D….sa stii ca din final nici eu nu am inteles foarte mult…ti-am zis ca au fost pasaje pe care le-am citit si de 3 ori, pentru ca nu eram atenta si pierdeam firul 😀

  3. Inca un autor ale carui carti nu le-am citit. Zau daca nu a avut dreptate dl Gore Vidal, (ale carui carti nici pe alea nu le-am citit desi am tinut vreo 2 in mana, dar pana la urma m-am decis sa le pun inapoi pe raft nedeschise), in acel citat, (tradus acum de mine), “Este rezonabil sa presupunem ca, in vasta majoritate a cazurilor, ceea ce nu este citit astazi, nu va fi citit niciodata. Este de asemenea rezonabil sa presupunem ca efectiv aproape nimic din ceea ce este citit astazi nu va fi citit vreodata mai tarziu. In final, nu pare chiar o exagerare sa ne imaginam un viitor in care cartile nu vor fi de loc citite”, (idee din ultima propozitie fiind ulterior preluata si de dl John Lukacs, in cartea La Sfarsitul Unei Ere, publicata in 2002, in care acest istoric argumenta ca ne aflam la sfarsitul unei lungi perioade istorice de comunicare prin cuvinte scrise si la re-intrarea intr-o era de comunicare pictografica asemanatoare culturii societatilor pre-istorice care nu cunosteau scrisul).

    Insa, datorita articolului tau, am citit de pe wikipedia ca dl Henry Miller era chiar si interesat pictografic. Uite un album cu picturi si desene realizate chiar de dansul. Sincer, desi nu m-am uitat la toate, pt ca a devenit monoton, majoritatea mie personal mi s-au parut de nivel de arta asa zis patologica, care din punctul meu de vedere mai rigid traditionalist, nu indeplineste de fapt criteriile minim necesare pt a fi definita ca arta autentica, in care acele picturi nu reprezinta si nu reusesc sa transmit mare lucru in afara de informatii posibil utile biografic despre starea generala a artistului respectiv in momentul creearii acelei picturi sau desen, insa am gasit cateva acuarele care mi se par ca reusesc sa atinga nivel de obiect artistic autentic datorita combinatiei culorilor folosite care mi s-au parut oarecum placute ochiului, insa efectiv nu sunt sigur daca dl Miller a avut vreo contributie personala reala in acele picturi, sau pur si simplu au iesit asa mai bune la nivel total intamplator, datorita calitatii acuarelelor si/sau al echipamentului tehnic de imprimare folosite de dansul in acel moment, sau efectiv total hazard chior:

    http://www.coastgalleries.com/miller/miller_catalog.pdf

  4. Da’ Henry era la momentul ăla orice dar nu artist. A fugit din America (vezi Coşmarul climatizat – o reîntoarcere plătită acasă) pentru că nu suporta munca. Era un parazit deosebit de agreabil. Un om care a realizat ca obiectele nu au o valoare intrinsecă şi prin urmare nu are sens să-ţi pierzi timpul muncind ca să le ai … mai ales când le poţi primi gratuit. Doar că totul e de faţadă… omul nostru a avut copii şi o viaţa încadrată în tocmai tiparele pe care le ura, doar că a ales unele care îi veneau mai comod – cele europene. Ce ne facem cu adolescenţii în căutare de răspunsuri care cad în plasa lui foarte atractiv ţesută?

  5. N-am citit si nici nu cred ca-l voi citi, in afara cazului in care ma pomenesc cadorisit taman cu cartile astea :)). Atunci nu le las sa prinda rugina. Dar nu ma vad sculandu-ma de jos sa le cumpar, desi concluzia cu

    ” îşi permite să facă sex cu alte femei, neconsiderând nici o clipă că a înşelat-o, şi la fel, nu îl interesează nici dacă Mara se culcă şi cu alţi bărbaţi, nu este gelos. Au un fel de dragoste care trece dincolo de poftele trupeşti, care nu trebuiesc înfrânate.”

    este exact si miezul filozofiei mele de viata si-mi place ca unii mai priceputi decat mine la scris sunt in stare sa o explice convingator. Ca eu nu-s. Dar chiar si asa…tot nu-mi vine sa ma apropii de buna voie :D. Astept sa o citeasca Kadia pe asta :))))

    • Nici mie nu mi-a fost usor s-o citesc, m-am fortat pe alocuri. Dar am invatat niste chestii interesante despre sexualitate, spuse intr-o maniera care a patruns dincolo de ideile mele preconcepute. Nu-i lucru marunt. Simt ca am castigat mult din lectura asta, dar n-as incerca sa conving pe nimeni sa arunce o a doua privire catre Sexus daca nu i-a prins stilul. 🙂

      • Poate m-ar fascina, nu stiu… Am un anumit fel de rezistenta, nu stiu de ce. Dar evident m-ai facut curios. Macar ca sa invat sa ma exprim eu si sa nu creez confuzii sau nemultumiri si probabil tot merita sa investesc ceva timp in ea.

        • Ca sa te exprimi in asa fel incat sa nu creezi confuzii ar trebui sa scrii si tu vreo 600 de pagini. Individul nu m-a convins de la inceput, si se exprima chiar foarte bine.

      • am raspuns, dar am impresia vaga ca direct la spam a intrat. Eeh..astept sa-mi spui daca ai gasit ceva, daca nu mai scriu o data…

    • Sincer spun, cred ca acest fel de filozofie de amor liber, insa de principiu loial la baza, efectiv nu mi se pare ca se potriveste ff bine la cuplurile heterosexuale obisnuite, ci doar pt gay, ca desi pt barbati poate e OK, pt femei e clar ca nu este. Si nu e nici in societatile alea asa zis mai egalitariste, si mai rau, nu cred ca e total total nici biologic, pt ca efectiv mi se pare ca vasta majoritate a femeilor care NU au o pozitie social ierarhica deosebit de mare vor cauta securitatea fidelitatii + loialitatii partenerului, pt ca este ff importanta, nu numai asa la nivel romantic personal de validare, dar chiar e o chestie de supravietuire calitativa femeie si copil, pe cand doar femeile cu pozitie sociala ierarhica ff mare isi vor permite cu adevarat sa fie mai libertine si sa nu le pese cu adevarat nici de libertinajul sotului…

      …zau, poate ca suna politically incorrect sau misogin, sau aiurea, dar asta este parerea mea si nu doresc sa jignesc pe nimeni pt ca asa mi se pare mie cat se poate de realist, si mi-am formulat parerea asta despre diferentialul de putere la nivel de rang social ierarhic bazat sexual si mai clar cand am citit si comentat recent un articol de pe blogul CLM, care era despre altceva, despre cuplurile cu diferenta de varsta mare intre ele, si efectiv asa am ajuns la concluzia asta, gandindu-ma comparativ la cuplurile hetero vs gay, chiar si pe tarile alea mai bogate si permisibile, si mai recent vs mai devreme…pt ca la gay, fiind vorba de 2 barbati va exista si competitivitate mai intensa de-a lungul vietii cuplului intre cei 2 in legatura cu rangul ierarhiei sociale, este efectiv imposibil sa nu fie asa, oricat de necompetitiv ai fi din fire, sau oricat de indragostit-compromitator, blah, blah ai fi fata de alalaltul, chiar daca ambii sunt super “maturi” sau “intelectuali”, blah, blah, si precis se va lasa cu lacrimi si despartire p[e baza de competitie mai mult decat pe baza de fidelitate…efectiv nu stiu cum sa explic ca sa fiu inteles…pt ca desigur ca si intre femei e competitie sociala dar e mai mult la nivel intial cu cine sa faca copilul si cam pe cine sa puna mana sa-i fie loial cat de cat macar pana creste copilul, dar nu e legata si de cariera si de avansare personala, si pe fata si pe la spate, cum e la barbati, efectiv de-a lungul vietii, pur si simplu NU mi se pare ca e asa o data ce o femeie are copilul sau copiii, e cam gata cu competitia de rang social pt ea, zau poate suna ff dur ce spun, poate ca e doar asa o faza si se va mai schimba pe viitor, dar zau daca femeile care nu au rang de CEO si nici nu urmareasc rang de CEO, si zau nici nu se pricep sa urmareasca ca lumea rang de CEO…

      …dar si cand dai peste una care se pricepe si e sio motivata pt asa ceva de avansat la nivel de CEO, aia e intr-adevar mortala, sau daca esti un barbat hetero casatorit cu una ambitioasa rau pe catarat ierarhic de-a lungul vietii, o sa te omoare daca nu avansezi tu in cariera pt ea atat cat vrea ea…mi se pare complicat si la hetero, si ff complicat si la gay cu competitia asta pt rangul social…dar e o lupta destul de agresiva si femeile zau, cred ca vor sa isi pastreze energia asta agresiva si pt ele si pt copiii lor, nu o vor risipi exclusiv pe lupte de competitie sociala asa de-a lungul vietii, vasta majoritate, decat poate alea care sunt deja pe undeva pe sus deja si se lupta mai mult asa la nivel de ambitie personala pt premiul 1 vs premiul 2, dar nu la nivel de supravietuire cum mi se pare la barbati, sau poate si la femeile mai rare mai exceptionale din alea efectiv facute sa fie CEO si mai agresive social…dar nu stiu cat din asta e natural biologic, si nu stiu cat este invatat/educat de mediu sau societate, pt ca fetele sunt si educate sa nu fie chiar asa de agresiv competitive pe fata si mai mult pe dos, si indirect prin intermediul altora, plus de-a lungul vietii, efectiv nu sunt incurajate sau educate sa faca asta, nu cred ca au nici energia sa o faca asa de mult dupa ce au copiii, decat poate daca e vorba de supravietuit, dar cine naiba femeie vrea sa ajunga intr-o situatie din aia limita de supravietuire daca poate sa evite asa ceva alegandu-si barbatul corect pt a fi tatal copiilor ei, pe cand la barbati lupta asta competitionala ieratrhica mi se pare ca ei o resimt la nivel de supravietuire mai toata viata…

      …iar la gay competitia este zau si pe fata ca la barbati si pe la spate in sens indirect feminin si se bat pt un boyfriend cu rang social mai mare oricand, efectiv toata viata cat inca pot)

      Zau, daca intelege cineva ce am vrut sa zic si stie sa se exprime mai inteligibil decat mine, chiar il rog/o rog sa reformuleze ce am zis in locul meu, pt ca eu nu stiu sa ma exprim despre chestiile astea complicate decat la nivel de varza totala, plus ca stiu ca suna cam aiurea si o sa se supere o groaza de lume sau nu o sa fie de acord, pt ca doar e voba de impulsuri agresive si de competitie si astea zau daca nu starnesc pasiuni destul de mari, dar sincer eu am incercat sa ma exprim cat mai putin emotiv, de aia a iesit si asa varza, pt ca ESTE un subiect ff complicat si este si politic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top