You are here: Home » Nostalgic » Se poate şi mai bine … nu?

Se poate şi mai bine … nu?

Viaţa mea (a noastră, de fapt) se petrece între aşteptări. Probabil că am mai zis, dar eu nu am deloc răbdare, aşa că vă puteţi închipui cât de chinuitoare sunt momentele în care bat din picior pentru că ceva nu se mai întâmplă odată… Şi atunci m-am gândit că ar trebui să am o activitate care să-mi distragă atenţia suficient cât să rezist. Într-o vreme a fost feisbuc, dar recent am început să mă plictisesc crunt de orice văd sau citesc pe-acolo. Pe blog nu mai scriu ca înainte, s-a pierdut ceva din farmecul vieţii pe care îmi doream să-l împărtăşesc şi altora, din frustrările cărora îmi doream să le găsesc alţi adepţi (întru confirmarea ne-nebuniei sau absurdităţii mele), din ideile pe care mă străduiam să le modelez în cuvinte, din tristeţile pe care le mistuiam în metafore…

Eu nu am hobby-uri. Nu mă pasionează nimic pe o perioadă mai lungă de timp; mă plictisesc de orice, foarte repede. Iar acum, când  traversez o perioadă de apatie cruntă, mi-ar fi fost de folos. Nici nu ştiu cât a trecut de când am încercat un nou fel de mâncare sau un nou restaurant, şi nici măcar nu gătesc altceva înafară de cele câteva feluri care mi-au intrat în reflex; am intrat într-un soi de monotonie culinară, mai ales pentru că noile obiceiuri îmi permit să mă satur fără să mă îngraş. N-am mai făcut poze, n-am mai ieşit să mă plimb, nu am mai râs cu poftă, n-am mai scris texte bune (din punctul meu de vedere) şi nu m-am mai fardat. Nu mi-am cumpărat lucruri scumpe sau măcar semnificative (nici cerceii nu mă mai atrag, oricât de “fructaţi” ar fi). Nu m-am mai jucat. N-am mai învăţat nimic nou, nu am mai citit decât chestii uşurele. Nu mi-am propus nimic înafară să stau, pur şi simplu. Nu m-am mai bucurat de nimic, deşi am primit lucruşoare. N-am mai topit minute şi ore în blogosferă sau pe feisbuc. Nu am mai cântat sau dansat. Nici măcar sport nu pot face momentan.

Cred că am încetat să trăiesc şi acum pur şi simplu supravieţuiesc. Dar asta nu prea îmi convine, sinceră să fiu. Aştept momentele fabuloase pe care le presimţeam acum ceva vreme, deşi sunt convinsă că eu trebuie să le fac să se întâmple. Şi nepăsarea m-a cuprins fără preaviz sau avertizare, încet, lin, suficient cât să mă tolănesc şi să-mi fie din ce în ce mai greu să mă ridic, să mă motivez.

Vara trecută a fost superbă. A fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. Şi acum, când se împlineşte un an de la o mică minune, când trec la o nouă vârstă care habar n-am ce-mi rezervă, mă tem că nu va fi la fel de bine, că nu e chiar cu the best days are yet to come. Mă tem că voi compara mereu ce este cu ce a fost, conştientă fiind că nu mai pot retrăi acele câteva luni de entuziasm de începuturi şi îndrăgostire de toate. Dar poate, poaaate urmează ceva şi mai frumos, şi mai intens, şi mai zguduitor şi care să merite bine prins cu agrafe de inima amintirilor mele.

Da, acum pot să spun că vara i se întâmplă lucruri fabuloase sufletului meu, şi cred că mult timp nu mi-a plăcut pentru că n-am ştiut să o iubesc şi să o las să mă încălzească. Dar urmează …

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

8 comments

  1. desi imi place atat de mult ce urmeaza :-), o sa ti-l las totusi tie, ca meriti, mai ales ca a fost asa o perioada grea. nu e bine fara pasiuni. sa-ti gasesc eu una? 🙂
    ar fi bine totusi sa te regasesti si sa te duci iar intre prieteni…
    si spor-t! 🙂

  2. take positive breathe and i-m sure you’ll be creative enough to depass that road which crossed yours. self confidence is the key, i’m sure you know, if not i remembered you now, take the chance and see what it will come. solid base- you’ll never know! listen and enjoy it! 🙂

  3. sister, te inteleg perfect….

  4. Si eu mai am asemenea momente, dar lupt sa imi revin.
    Astazi cred ca ajunge cartea la tine…

  5. Starea ta e exemplul clasic când ţi se urăşte cu binele. Aşa păţesc şi eu, stai liniştită. Monotonia se poate manifesta şi când ţi-e bine, şi când nu. Eşti fericită, la tine e o stare de un bine perpetuum. E nevoie doar de o schimbare, de formă, nu de conţinut. De culoare, atât. Nu dispera, nu ai nimic rău. Doar că binele ce îl trăieşti a devenit atât de cotidian că nu-l mai percepi ca înainte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top