You are here: Home » Perspectivă » Întrebare despre bărbaţi

Întrebare despre bărbaţi

Ceea ce urmează să întreb poate părea o prostie, însă vă asigur că sunt serioasă.

Nu ştiu cum, dar in străfundurile creierului meu zăcea o părere de a cărei existenţă nici măcar nu am fost conştientă pe deplin până de curând, când m-am auzit spunându-i unui prieten, într-o discuţie amplă despre sexul tare şi cel frumos (feel free to comment this time), următoarele: bărbaţii nu au sentimente. Repet, eu chiar credeam asta la nivel subconştient! Desigur, în alte circumstanţe şi stări emoţionale sunt de părere că Alfa-Man mă iubeşte sau are alte sentimente, dar evident există un paradox în toată povestea, pentru că eu cred ambele variante.

Şi întrebarea, repede: bărbaţii au sentimente?

 

P.S. :  Aş dori răspunsuri din ambele “tabere”, mă intere’ opinia tuturor. 😀

P.P.S. : Laptopul meu s-a stricat din nou, deci nu disperaţi dacă vedeţi comentarii aprobate la care nu răspund imediat – încerc să mă descurc de pe telefon, deşi nu-i chiar a piece of cake.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

26 comments

  1. Bineînţeles că au. Ce, ei nu e oameni?

  2. Au. Doar ca nu sunt o prioritate pentru ei.

  3. Barbati nu au sentimente si totusi au niste sentimente foarte profunde 😀 Te-am lamurit maxim… stiu. La fel de lamurita sunt si eu. Cata dreptate ai si cat de in asentimentul meu esti azi 😀

  4. Chiar daca nu au, se pricep de minune sa le mimeze. :))

  5. Până și necuvântătoarele au sentimente…cum să n-aibă bărbații? 🙂 Sentimente au (nu există om fără sentimente, indiferent de natura lor), doar că nu sunt atât de sentimentali precum femeile.

  6. Evident ca avem ! Doar ca nu le exprimam foarte des. Iar daca le exprimam, cel mai probabil nu o facem foarte clar. De aici si misterul… 🙂

  7. Foarte tare poza : ))))
    Eu cred ca da, au, doar ca sunt mai rezervati in a se exprima, sau poate si le manifesta diferit, si de-asta noua femeilor ne e greu sa le percepem.

  8. Da, barbatii au sentimente, insa nu sunt socializati, (educati cultural), in sensul exprimarii lor ff libere. Aceste feluri de socializare diferita depinde si de cultura, de ex se stie ca poate un scandinav pare mai retras din fire si nu prea expresiv emotional fata de un meridional, (si asta se vede atat la barbati cat si la femei, dar barbatii tot sunt mai putin expresivi emotional). Problema dificila pt barbati apare in situatiile cand acestor sentimente se cer exprimate prin cuvinte. (Ca de plans, nici femeile nu plang poate atat de des cat ar fi probabil chiar OK sanatos/recomandabil sa o faca in cazurile in care ar fi permisibil sa o faca. Asta e si din cauza ca maj femeilor azi sunt in societate mai mult in campul muncii indeplinind niste joburi in care este chiar recomandabil sa nu te lasi napadit sau manat de emotii.)

    Re exprimatul emotiilor prin cuvinte, acest lucru ESTE recunoscut recomandabil, mai ales in cazul emotiilor negative, de suparare sau chiar manie/furie, insa trebuie efectuat in modul si la locul potrivit. Si o injuratura poate fi OK, daca nu dauneaza imediat altcuiva care poate fi in jur. In mod real, femeile au vocabularul mai mare decat barbatii, si sunt mai bune la canalizatul expresiv al emotiilor prin cuvinte.

    Problema e ca femeile NU sunt incurajate prea mult sa isi exprime sentimentele neplacute, (tocmai alea care trebuie de fapt exprimate), prin cuvinte. Ele sunt mai mult incurajate sa isi exprime sentimentele placute si duioase prin cuvinte, si, placandu-le si sa citeasca carti de fictiune si poezii de-a lungul vietii in mod real mai mult decat barbatii, le vine si mai usor sa transpuna anumite emotii placute in imagini sau cuvinte din aceste povesti si poezii.

    Desi barbatilor le e oarecum mai “permisibil”, (la nivel de socializare cultural educativa in maj lumii moderne de azi cu role-model-urile culturale mai larg cunoscute de la Hollywood decat de la Bollywood), sa isi exprime sentimentele neplacute decat cele placute, ei tot nu sunt incurajati sa si le exprime prin cuvinte, decat cel mult o injuratura sau sa traga un pumn cuiva. Femeilor, le e cam interzis asta, desi in ultima vreme, exista incercari din cand in cand de a arata ce pot sa faca anumite Tigroaice care se pricep la diverse lupte martiale.

    Eu personal NU consider exprimatul sentimentelor pozitive si placute prin cuvinte o problema deosebita, insa exprimatul sentimentelor negative poate deveni o problema de sanatate publica semnificativa cu posibile consecinte adverse neplacute, daca nu e efectuat in mod adecvat.

    Eu nu cred ca barbatii au nevoie de cursuri re cum sa isi exprime sentimentele de placere ca astea se pot exprima f simplu si autentic si fara cuvinte, de ex un zambet, sau o expresie faciala relaxata si satisfacuta si apoi adormit usor si linistit. Eu cred ca barbatii au nevoie sa invete mai mult cum sa isi exprime sentimentele negative in mod potrivit, adica daca sunt suparati pe seful lor si pe Basescu, NU e normal sa o injure pe nevasta lor, sau pe mine personal, daca trec pe acolo ascultand o manea pe strada cu volumul nu prea suparator de tare.

    • Mai voiam sa zic ceva, ca sa adorm definitiv pe toata lumea, si eventual sa uite toti de sentimentele neplacute pe care nu stiu sa si le exprime oricum: eu cred sincer ca barbatii vor sa se simta si ei utili la ceva, pt ca sunt in general oameni de actiune.

      Adica, e cineva fericit in fata mea si-mi arata acest sentiment placut, “Bravo ! Sa-ti fie de bine ! Acum ca esti fericit, nu mai e nevoie sa fac eu ceva deosebit pt tine, deci ramai cu bine fericit, succes la mentinut fericirea in continuare, eu acum ma duc in alta parte unde o fi nevoie de mine sa il fac pe altul fericit.”

      Sau, e cineva nefericit in fata mea si-mi arata cat e de suparat, de ex preferabil cu un chip trist, (ca daca incepe sa ma injure, eu personal fug de acolo, nu ma dau erou), “Aoleu ! Esti suparat ! Care e problema ? (sa vad daca pot face ceva concret util). E din cauza mea ? Da, atunci eu mai bine plec, ca sa nu te mai supar in continuare. Nu e din cauza mea ? Atunci eu tot nu am cum sa te ajut, ca nu tine de departamentul meu si eu oricum sunt pe dinafara. Imi pare rau. Sper sa-ti revii in curand. Daca nu-ti trece in 2 saptamani du-te si tu la medicul de familie, ca poate stie el ce sa faca. La revedere. Ne revedem poate in viitor la o bere, cand te-oi simti mai bine, daca doresti sa ma suni.”

      Ma rog, eu pana recent nu stiam ca exista mai mult decat vreo maxim 4 sentimente (emotii): bucurie, suparare, mirare, si teama. In legatura cu astea, stiam deja ce sa fac sau ce sa zic, (ca era vorba de COMUNICAT prin cuvinte), bazat pe modelul simplu de mai sus. Abia ffff recent m-am uitat pe wikipedia la cuvantul Emotion (pe lb engleza) si am vazut o lista cu vreo 50 de emotii diferite in dreapta paginii si m-am speriat ! Ca eu personal NU am atatea scenarii pregatite in caz ca va veni cineva in fata mea si isi exprima una din acele emotii la care eu nu m-am gandit niciodata ! Am inchis pagina respectiva repede fara sa o mai citesc, deci efectiv NICI nu vreau sa AFLU care or fi acele emotii ! Pt ca daca eu nu pot FACE ceva concret posibil util re acea emotie, la ce naiba ar folosi sa stiu care sunt ?

      In general eu cred ca emotiile sunt folositoare ca Semnal de Avertizare pt ceva anume. O data ce si-au indeplinit rolul re situatia respectiva si situatia se rezolva printr-o actiune oarecare, cat mai simpla si eficace cu efort cheltuit cat mai mic, efectiv, in linie drepta, ori te duci catre emotia placuta, ori fugi din fata emotiei neplacute, eu nu vad la ce altceva ar mai putea folosi. Dar nu stiu daca doar asa gandesc eu, pt ca sunt mai lenes si nu prea deosebit de istet de nivel elevat intelectual, sau asa gandesc si alti barbati re emotii si la ce folosesc ele oare.

  9. Eu am sesizat ca indiferent de ce arata, barbatii pot descrie sentimente spectaculos de bine. Sunt sigura ca romanul de dragoste preferat al fiecarei femei e scris de un barbat.
    P.S. Imaginea e geniala! 🙂

  10. Acum, daca tot m-am pornit, doresc sa completez. Am impresia ca se ridica problema managementului emotiilor cand e vorba de oameni care se afla intr-o RELATIE unul cu altul. Ca daca plange dl Basescu la TV, zau daca mie personal imi pasa sau simt nevoia sa ii comunic ceva. Iar daca plange un copil flamand din Africa la TV, eu personal ma simt real trist si eu cateva secunde, si apoi mut pe alt canal pt ca stiu ca nu pot sa fac nimic concret util pt el. Eu nu am experienta unor relatii pe lunga durata, in afara rudelor mele de gr 1 si a prietenei mele din copilarie), si chiar am ezitari re a ma imbarca intr-un asemenea efort de management pana nu imi clarific niste lucruri esentiale de baza re un asemenea lucru. Dar pot sa iau exemplu de la parintii mei care sunt impreuna de mai bine de 30 de ani. Mama este o persoana optimista si ff realista. Mama mea nu e suparata ff des, (fac abstractie de perioadele de doliu cand au murit bunicul si bunica), si daca am vazut-o eu personal suparata si era si tata pe acolo, eu am vazut ca tata incerca sa o consoleze, sa ii spuna sa nu se mai necajeasca si sa puna la suflet asa de mult, si mama mai ramanea suparata cateva minute, hai maxim vreo 10-15 minute cred, si pe urma zicea ceva de genul, “hai la treaba ca trebuie sa aspiram sau sa facem chestia asta”, deci si ea incerca sa rezolve ceva practic, chiar daca poate nu avea legatura cu emotia respectiva, nu statea asa ore in sir sa discute despre emotia respectiva sau sa se gandeasca la ea ore-n sir, aiurea-n tramvai. Uneori tata incerca sa ii distraga atentia povestind o anecdota, sau ce i s-a intamplat lui interesant in ziua respectiva. Pe tata nu stiu daca l-am vazut vreodata cu adevarat suparat, l-am vazut insa dezamagit si ingrijorat din cauza mea, si atunci mama era cea care incerca sa ii remonteze moralul, de obicei bazat tot pe distrasul atentiei, povestindu-i, de exemplu, ca are de gand sa cumpere canapele noi si sa redecoreze sufrageria, deci efectiv SPERIINDU-L cu o ingrijorare si mai mare decat cea posibil cauzata de mine !

    Din asta eu am dedus ca intr-o relatie de lunga durata este total OK sa incerci sa distragi atentia unui partener posibil suparat cu diverse chestii ca sa-l faci sa uite de suparare…dar nu stiu daca asa ceva merge la inceput intr-o relatie in care nu-l cunosti pe celalalt chiar asa de bine, ca sa stii cum sa-l distragi sa uite de emotia respectiva mai repede ! Asta poate merge intr-o relatie deja stabila pe termen lung, intre oameni totusi adulti maturi.

    In relatiile mele romantice asa pe termen mai mediu, eu personal imi tin emotiile mele personale pt mine, pt ca nu doresc sa ma complic si chiar nu are rost sa mi le exprim fata de o persoana cu care si asa nu am de gand sa am o relatie prea indelungata. Iar daca cealalta persoana e de tip mai emotiv, suport o data sau de 2 ori sa ii ofer ceva suport moral, dar, daca vad ca se repeta asa in mod exagerat, fie ca o fi legat de mine, fie ca nu are legatura cu mine, daca persoana respectiva nu e indeajuns de matura sa isi faca propriul management emotional in mod independent fara sa ma puna la treaba pe mine, eu de obicei ma distantez pt ca eu personal nu am semnat contract cu nimeni sa ii fac psihoterapie de suport asa la nivel amator si inca si pe gratis de 10 ori pe zi. Eu sunt in acea relatie ca sa ne simtim bine impreuna. Nu esti fericit, atunci relatia nu are cum sa mearga, pt ca nu vei fi niciodata fericit si o sa ajungi sa ma enervezi, pt ca eu sunt LENES, NU imi place sa muncesc aiurea-n tramvai. Si nici eu la randul meu nu ofer emotii exprimate asa aiurea unei persoane cu care abia ma cunosc ca sa o pun la treaba din cauza mea, decat poate daca e un caz de urgenta, si mi s-a intamplat ceva cu adevarat intolerabil si trebuie neaparat sa ma descarc cuiva si s-a nimerit sa fie ala acolo…dar de obicei imi cer scuze dupa vreo 10 minute de exprimat emotii, si zic, “hai sa uitam de asta, sorry ca te-am plictisit, hai sa bem o bere sau, mai bine, hai sa facem sex, ca asta o sa ma faca sa ma simt bine imediat”.

  11. Presupun ca ai intrebat serios :P. Asa ca uite raspund si eu serios. Bineinteles. Si noi suntem sclavii horomonilor nostrii. Doar ca primim alta educatie. Daca vezi un barbat vaicarindu-se de ceasul mortii, urland cu 10 randuri de lacrimi si tavalindu-se pe jos ca l-a inselat nevasta, nu ti se pare nitel ciudat? In schimb daca-l vezi razbunator zici ca e nebun, e lipist de educatie, dar cumva ti se pare normal. Societatea are alte asteptari asadar suntem educati altfel. Educatia asta te forteaza de regula sa fii mai rational. Fiindca, de regula, ai (sau aveam acum vreo 10.000 de ani) de rezolvat probleme acute care cer rezolvare imediata. Daca alearga toata turma, primele mancate sunt femelele sau copiii. Asa ca, barbatul statea si lupta pana scapau ele (fiind importante pentru viitorul speciei). In plus, alti hormoni in dezvoltarea embrionara -> nitel alta retelare a neuronilor in creier. Plus hormonii aia “altfel” se pastreaza. Deci iaca, suntem altfel, dar sentimente avem. Sentimentele astea suntem invatati sa le tinem sub control. Dar, da, suferim si noi ca si voi. Doar ca nu ne manifestam, ne rezolvam problemele intern si fara public. Femeile sunt (majoritatea nu toate) mai hiperdemonstrative fiindca cauta rezolvarea problemelor in afara lor (cauta ajutor) pe cand noi stim ca trebuie sa ni le rezolvam noi (cerutul de ajutor nici nu prea are efect ca barbat, nu se inghesuie nimeni).

  12. Va multumesc tuturor pentru comentarii; unele m-au amuzat, altele m-au pus pe ganduri sau mi-au confirmat niste idei. Apreciez ca v-ati facut timp sa cititi aberatiile mele si sa raspundeti.

    • Eu sper ca comentariile mele au intrat in categoria celor care te-au amuzat, nu in a celor care te-au pus pe ganduri ! Eu sunt cam obisnuit ca de cate ori enunt ceva serios mai toata lumea din jur incepe sa se amuze, si, invers, de cate ori zic ceva in gluma, sa se incrunte toata lumea si sa inceapa sa cugeteze profund !

  13. Cum zicea si Vladen, treburile astea pe langa inscrierea genetica se si educa, si nu ma refer numai la educatia primita acasa ci si educatia primita cu timpul, de la oamenii din jur. Ca sa luam un exemplu clar, daca o femeie se plange in grupul ei de alte femei ca are o problema, va primi din partea lor ceva alinare, compasiune, etc, pe cand un barbat care se plange in turma lui de vreo problema, va fi luat la misto, facut pampalau, muiere, etc si va fi indemnat sa stinga supararea cu ceva licori tari si diverse alte activitati menite sa distraga atentia. Cu timpul, se sare peste partea cu mistoul si se trece direct la cealalta.
    Ca sa raspund si la intrebare: da, avem sentimente, numai ca daca ne mor copiii de foame cautam sa le dam de mancare, nu sa le plangem de mila ca sunt slabi 🙂

  14. depinde de cat de plin le este stomacul. 🙂

  15. Ok, întrebare de 10 puncte. Io am una de 11 puncte: femeile se masturbează? Normal că în principiu nici una nu recunoaşte, da’ în fond ştim cu toţii cum stă treaba. 😛

    • M-ai facut si pe mine curios, si, in plus, mi-am dat seama ca eu nu m-am intrebat niciodata aceasta intrebare, deci nu am intrebat nici eu pe nimeni direct la randul meu, si atunci m-am simtit obligat sa intru in actiune, dand Google pt tine si eventuali alti posibili interesati !

      Americanii vad ca au statistici, dar in Romania nu stiu cum o fi, (desi nu stiu daca te intreseaza poate alte nationalitati…pt asta se poate deduce poate ceva partial din statistica a doua re cati oameni cauta sex toys de tip vibrator pe site-ul Amazon dot com la nivel de tara, ca maj sex toys de genul asta vandute sunt de obicei, tot cf statistici, cumparate pt utilizare de persoane de sex feminin, desi exista, desigur unele si pt unele persoane masculine).

      http://www.statisticbrain.com/masturbation-statistics/

      http://www.statisticbrain.com/sex-toy-statistics/

    • P.S. Pt femeile de varsta relativ tanara din Suedia si Norvegia s-a facut si cercetare de tip stiintific recenta, cf un blogger sexual educativ, Vargas, care in acest articol da si un link in plus si la sfaturile a 12 fete din Danemarca, (care dau detalii re diverse tehnici specifice care le plac lor)…numai ca cine doreste sa afle mai multe trebuie sa depuna ceva efort de invatat lb scandinave sau de dat Google translate…ca mie personal mi-e cam jena sa traduc un text educativ sexual asa chiar pe gratis,

      http://www.vargas12.com/2011/12/unge-svenske-og-norske-kvinner-onanerer-opp-til-7-ganger-i-uken/

  16. Bineinteles ca avem sentimente, la fel ca si voi.Dar nu discutam despre ele iar reactiile noastre respecta alte tipare decit femeile. In rest suntem identici!

  17. era mai sus un comm simpatic…o sa fiu in ton…
    chiar daca avem sentimente…ne pricepem de minune sa simulam lipsa lor 🙂

    si ca o chestie/explicatie mai serioasa…chiar legata de ce am spus…exista niste studii (din cate am inteles si eu) in legatura cu emotiile la barbati si la femei…se pare ca voi…de cand am devenit maimute sociale…ati fost mai preocupate de treburile de pe langa pestera…puradei…chestii d-astea…rezultatu’ fiind o dezvoltare emotinala accentuata…noi…ehh…me tarzan…u jane…u cook…me hunt…sa zicem ca relativ recent am inceput si noi sa evoluam emotional…ceea ce va plaseaza in fata noastra cu vreo cateva zeci de mii de ani de evolutie…sentimentala…

    deci…inainte sa-mi fie neuronii consumati de eternul prieten la ore d-astea…cred ca intrebarea mai potrivit era…”Pe o scara de la 1 la 100.000…unde la 100.000 sunt femeile…cat de sentimentali sunt barbatii?”

    p.s. : daca ai probleme cu laptopu’…gimmie a call or smth…it’s my day to day work 😛

    cheers

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top