You are here: Home » Perspectivă » Ce ştiu despre bărbaţi

Ce ştiu despre bărbaţi

De când mă ştiu, mereu m-am înţeles mai bine cu băieţii decât cu fetele. Nu ştiu dacă e pentru că atât la liceu cât şi la facultate ei au reprezentat majoritatea clasei sau grupei; nu sunt sigură dacă e fiindcă lor nu le păsa prea tare cum arătam sau cu cine umblam, şi nu mă judecau după câte haine aveam sau culoarea fardurilor mele, dar pentru că n-am fost tocmai populară şi mai ales din cauza problemelor relativ grave cu tenul, am preferat să mă împrietenesc cu ei decât să încerc în mod inutil să-i “cuceresc”; în timp mi-am dat seama că am făcut o alegere bună, ei fiind singurii care au reuşit să-mi mai tempereze naivitatea îndărătnică şi visele inutile, fără legături palpabile cu realitatea.

În sfârşit, ideea este că având şi frate şi un anturaj format mai mult din băieţi, am crezut că ştiu câte ceva despre … ei. Mă distrau chestiile pe care le făceau şi spuneau (true story: ea – noapte bună, te iubesc! el – eşti pe drumul cel bun. 😀 ), le urmăream aventurile la care eu nu mă încumetam să particip cu emoţie şi fascinaţie, şi-i priveam de multe ori cu invidie nevinovată şi admiraţie cvasi-meritată. O fată frumoasă, atât la exterior cât mai ales la interior, avea doi “amici” de care era tare încântată, şi povestea cu bucurie cum ei sunt săritori şi cum se poate baza pe ei; în acelaşi timp, aceiaşi băieţi îmi spuneau mie că au pus un pariu referitor la care din ei reuşeste să o … cunoască mai bine. Nu am trădat nici una din părţi, dar tipa, cu toată inocenţa ei, nu a căzut în capcanele lor. Credeam, în vanitatea şi orgoliul meu, că am o idee despre cum gândeau toţi… dar asta până într-o seară în cămin: stăteam la o bere cu un coleg care-mi povestea că prietena lui vrea să se despartă de el, dar a reuşit să o întoarcă din drum; naivă, întreb cum, şi zice “i-am tras o ***ă”. A fost prima oară când m-am blocat, dar de acolo a mers spre mai bine: am auzit destăinuiri despre aventuri din dormitoarele fetelor aparent cuminţi, despre ce mai cred şi fac sau speră să facă băieţii, despre cum sunt privite anumite certuri sau păreri, despre ce le place sau nu, despre dezamăgiri sau eşecuri în paturile duduilor, despre sexul plătit şi multe alte chestii despre care n-aş fi avut cum să aflu altfel. Probabil spre finalul facultăţii chiar am crezut că am găsit o regulă, nişte tipare, şi ca am o vedere mai realistă asupra lor. Desigur, pe măsură ce am început să adun relaţii eşuate şi foşti prieteni cu care aş prefera să nu mă mai întâlnesc niciodată (e una din cele două situaţii în care pot să spun “niciodată” 😛 ) , mi-am dat seama că nici bărbaţii nu sunt atât de simpli pe cât le place să creadă; nu mereu femeile sunt cele complicate, cele care sunt de neînţeles.

Desigur, ei sunt mult mai amuzanţi decât fetele pe care le-am cunoscut, mai puţin invidioşi şi clar înafara unei competiţii cu mine. Nu sunt geloşi atunci când mă aranjez şi arăt ceva mai bine decât de obicei; mă sfătuiesc să nu mai merg ca Mihai Viteazul atunci când port cizme, mă ironizează atunci când am dileme copilăreşti, se amuză pe seama mea când bem bere şi au grijă de mine ca nişte fraţi; mă învaţă să joc CS urlând într-una “ţine ţinta mai sus!”, sunt sinceri când îi intreb dacă îmi stă bine cu vreun articol vestimentar, îmi distrag atenţia de la inepţii feminine (gen “aia are rochie la fel“). Bine, nu toţi. Şi de sinceritatea lor nu sunt mereu sigură (adică, mna, nu ştiu ce intenţii au, de fapt…), şi chiar dacă poate nu am prins mare lucru despre ei, cu siguranţă am învăţat multe de la ei.

 

P.S. : Vă invit să vă mai daţi cu părerea, dacă nu aţi făcut-o deja, şi la întrebarea mea de săptămâna trecută: bărbaţii au sentimente? 🙂

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

11 comments

  1. De ce ai cenzurat “tură”?
    😀

  2. Eu m-am inteles bine si cu fetele si cu baietii, dar intotdeauna am avut incredere in sfaturile baietilor, in judecata lor si nu m-am pacalit.

  3. Asta e asa ca un pupat pe buba pentru noi astia, ‘obotii, dupa postul ala feminist cu sentimentele? 😛 Hehehehe

    • Unu la mana, nu e un pupat pe buba, e un adevar. Doi la mana, postarea nu era feminista, doar “misandra”, daca-mi permiti exprimarea. : )))))

      • Ihiii…si eu mereu am avut cel putin o fata insinuata in grup :D. Un grup de baieti fara fata in camasa cadrilata si blugi nu merita mentionat. Fiindca-i trist. Fata in genul asta de combinatie are rol de condiment picant si liant, asa cum un barbat singur aflat cronic intr-un grup exclusiv de femei e fie magarul de povara, fie mester, fie presh :D. Dar sa stii ca fata asta intotdeauna starneste un anumit gen de vise, curiozitati si pasiuni. In general, cel putin un timp nu dai ghes imboldului fiindca iti e frica ca se strica prietenia, se sperie fata si “pleaca”. Fie se supara pe bune, fie ii place, vrea si atunci castigi o iubita, dar se schimba relatia de prietenie. In plus te maraie colegii. Iar uneori iti mananci capu’ :D.
        E altfel cu fata care intra in grup fiind deja iubita unuia :D. Dar nu intru in detalii :))

        • Aoleu ! Cu imaginea de mai sus a barbatului singur intr-un grup de femei, mi-ai dat de gandit re pozitia mea la serviciu, eu la serviciul 1 curent fiind in mod real inconjurat majoritar in ratie de 7/10, uneori chiar 8/10 (in caz de anumite concedii) de persoane de sex feminin…oare eu in care pozitie oi fi…ca imaginea/ideea asta nu mi-am pus-o niciodata, si abia ff recent am inceput sa ma gandesc la relatiile oamenilor dintr-un loc de munca, (eu fiind cam aerian, mi-a luat peste 1 an si sa numar cate erau de sex feminin si cate de sex masculin, plus mi-au luat vreo 4 luni sa numar cati manageri am !). Cred ca sincer trebuie sa ma reconciliez ca probabil sunt magarul de povara ! Ca mester precis nu sunt, presh nu prea cred ca sunt pt ca de obicei sunt prea neatent si aerian cand se exprima diverse emotii fata de mine, deci nu sunt bun la conversatii de oferit suport, plus imi place sa ma plimb, nu stau intr-un loc fix, si chiar cer sa fac anumite servicii, de ex sa duc eu teancul de hartii la Xerox sau la masina de tocat in bucatele, (ca imi place sa mai fac miscare si sa ma joc cu masinile alea mai mari)

        • Pai fiind atat de plin de femei in Rusia eu am avut toate rolurile descrise mai sus. Mai depinde si de femelele din grup. Inclusiv ala de presh de sters picioare. Dar am excelat in ala de magar si instalator. Din motive evidente :D. Uneori, daca stau sa ma gandesc am fost toate 3 rolurile la un loc :)).

  4. Barbatul, cel mai bun prieten al omului… sunt convinsa ca ti-au fost amici buni, dar se vede treaba ca nu prea respectau femeile mai mult decat alti barbati. Atata timp cat iti povesteau ce si cum, unde si in ce fel… normal ca nu erau in competitie cu tine, nici tu nu erai in competitie cu ei. Da, barbatii au sentimente doar ca nu le “aprofundeaza” asa de mult ca si femeile. In plus de asta, ei nu vor sta niciodata sa jeleasca dupa o despartire, nici nu vor pierde mult timp in revizuirea atitudinii. Din punct de vedere sentimental barbatii sunt superficiali si asta e un lucru bun pentru ei. Exista si multe exceptii in materie de barbati, asa cum exista si in materie de femei.

    • Initial m-a confuzat comentariul tau, dar apoi mi-am adus aminte ca esti o feminista convinsa. 🙂
      Desigur ca unii din ei nu respectau femeile prea mult, iar altii imi povesteau chestii doar ca sa nu ma las pacalita de vorbe frumoase (gen “uite un caz real, nu vorbesc din carti”). Si nu-mi pasa daca ei respectau sau nu femeile, in general, atata timp cat mie nu-mi faceau nimic; vorba aia, doar nu era sa ma apuc sa-i conving eu ca femeia e o floare delicata si trebuie ocrotita, bla bla. Eu studiam comportamente umane, nu eram in proces de modelare a barbatului perfect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top