You are here: Home » Mufi » Solidaritate felina

Solidaritate felina

Azi nu m-am simtit bine deloc. Ar fi trebuit sa lucrez de la 10, insa incepand cu ora 7, cand am fost trezita de niste dureri crunte, am stat intr-o agonie si o stare de neputinta care m-au impiedicat sa ma ridic din pat si chiar sa mananc (zic asta la ora 7 p.m., lesinata de foame, greata si chin). Pe la ora 8 l-am sunat pe cel mai bun prieten (nu cred in concept, dar asa il alint eu 😛 ) si l-am rugat sa vina sa-mi faca injectia fara de care nu mai puteam concepe sa indur ziua de azi. Dupa ce s-a apucat, plin de elan, a tinut sa-mi spuna ca nu a facut atat de multe la viata lui; in stadiul in care eram, i-am zis sa taca si sa se miste repede, cat inca e suportabil. In esenta, a fost destul de rau, dar, cu toate ca m-as putea plange cateva paragrafe, nu despre asta e vorba. Altceva vreau sa spun…

Dimineata eram furioasa din cauza neputintei mele fizice, iar Muf a devenit extrem de agitata – probabil a simtit starea mea; a inceput sa fuga prin casa si sa se agite, nici nu mai stiam ce sa-i fac; ba chiar se plimba pe mine ca pe bulevard, nestiind ca asta imi intensifica durerile. Fireste ca in toata nebunia ei mi-a lasat smocuri de par peste tot, insa aceasta e o poveste pentru alta data, despre cat de minunat este sa ai o persana. 😀 Dupa injectie, si dupa ce T. a plecat, asigurandu-se ca nu mai sunt in pericol de lesin sau altceva, m-a luat o stare de moleseala, asa ca am atipit vreo doua ore, timp in care pisica a dormit langa mine, cuminte si linistita, in totala antiteza cu starea ei anterioara. Cand am facut ochi, mi-a mangaiat obrajii cu labutele si m-a lins pe fata pret de doua secunde, cat sa se asigure ca sunt bine; s-a cuibarit la pieptul meu si chiar am avut senzatia ca plangea mocnit, deoarece scotea niste sunete pe care nu le-am mai auzit pana acum.

Multa lume spune ca pisicile simt durerea, si se aseaza acolo unde este localizata, ca sa o “ia”. Muf n-a facut asta, poate ca nu stie inca, poate nu ma cunoaste prea bine, poate este prea tanara. Nici nu m-as fi asteptat la aceasta reactie de la ea. Insa nici la dragostea cu care a stat langa mine, neclintita, solidara, afectuoasa – nu m-am asteptat. Pentru prima oara de cand locuim impreuna, am avut senzatia ca ma iubeste. In rest, stim cu totii ca felinele sunt independente si uneori nerecunoscatoare, spre deosebire de un caine (etalon de loialitate). Dar ceea ce m-a tinut pe mine pe linia de plutire, astazi, cand bineinteles ca Murphy mi-a demonstrat inca o data ca lucrurile neplacute mi se intampla atunci cand Alfa-Jumatatea mea este in celalalt capat de tara, a fost un suflet cald si plin de compasiune.

Deci, da! merita. A meritat din prima zi, cand s-a tolanit langa mine si cand, dimineata la 4, a venit sa o mangai si sa ii fac loc langa perna mea. Iar ceea ce a fost cu adevarat spectaculos este ca astazi a stat langa mine dinainte sa devin constienta de durerile acute care au pus stapanire pe corpul meu; nu m-a trezit la 6, asa cum obisnuieste, cu bun-simt, in ultima vreme, ci m-a privit cu empatie pana cand am deschis ochii. Sunt impresionata cu adevarat.

P.S. : Nu stiu daca voi mai putea scrie; inca nu ma simt in stare sa fac nimic, si ma tem ca tortura va continua nestingherita, cateva zile. Dar voi fi bine, eu si Muf stim asta. 🙂

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

23 comments

  1. atasament, devotiune de motanica cu musatati mari si blana ca de vulpe!
    sa te faci bine, lasa scrisul acum!

  2. Însănătoşire grabnică, moral ridicat şi solidaritate nezdruncinată pentru că mai ai multe de scris.

    • Multumesc frumos. “Mai am multe de scris”?… nu stiu ce sa zic cu privire la asta. 🙂
      P.S. : Imi cer scuze pentru intarziere; ti-am raspuns mai devreme, dar aparent comentariul nu s-a publicat (wordpress…).

  3. In caz de ceva, poate Muf sa scrie pe blog.

  4. Sanatate iti doresc, si stiu foarte bine cum e sa fii bolnav, sa te doara stomacul si sa-ti fie greata.
    Animalutele simt cand te doare ceva, cand nu esti in apele tale sau esti trist, si vin langa tine, parca se straduiesc sa se bage in seama, sa faca ceva ca sa-ti revii. Chiar daca sunt atat de mici, si poate noi, oamenii nu le credem atat de destepte, ele sunt. Pisicuta ta, Muf e frumoasa, sigur va fi langa tine mereu 🙂

    • Animalele au simturile “de baza” mai dezvoltate decat ale oamenilor; asta am descoperit recent, pentru ca instinctele sunt mai puternice decat orice ratiune. 🙂

  5. Imi pare rau ca suferi, dar ma bucur ca astfel ai cunoscut cu adevarat ce pieten minunat poate fi o pisica. Eu am descoperit aceasta calitate cand in urma cu 11 ani familia noastra s-a marit cu Maya. Am scris pe blogul meu despre ea si despre cum ma alina ea cand imi este rau. Pisicile pot fi mununate daca le lasi sa te iubeasca si daca te lasa sa le iubesti. Sanatate si sa-ti traiasca Muf!

  6. Imi pare rau sa aud ca nu te simti bine! Sper sa te insanatosesti repede. :*
    Cat despre pisici, sunt mai mult decat solidare i astfel de cazuri. Si Dunyska mea sta langa mine daca mi-e rau… E drept ca pe mine nu sta, pentru ca ma agit si o deranjez mereu.. ma intorc de pe o parte pe alta.
    Mai sta langa mine si se uita fix in ochii mei cand plang. Uneori vine si ma si pupa (adica ma spala cu limbuta ei) ca sa ma calmeze.
    Seara cand vin acasa, ghici cine ma asteapta la usa?

    • A mea nu ma baga in seama prea mult cand vin acasa, dar in fiecare dimineata ma urmareste absolut peste tot, sta numai langa picioarele mele, se urca pe oriunde am treaba, etc. 😛

  7. Şi pisica e foarte loială, contrar ideii că doar câinele poate fi aşa. Ştiu asta din experienţă. În 21 de ani am crescut multe pisici (la început, doar una, pentru că locuiam la bloc, pe parcurs, mai multe, pentru că în prezent stau la curte) şi am văzut cât de empatice pot fi.
    Acum am o pisică în vârstă de aproape 2 ani, am crescut-o din prima zi de viaţă, e doar de casă, nu merge afară, ca toate celelalte. E atât de ataşată de mine şi de soţul meu, încât nu doarme, dacă nu ne vede că mergem şi noi la culcare (asta, seara), nu se joacă, dacă noi nu avem chef să ne jucăm cu ea. Şi tânjeşte după noi când suntem nevoiţi să plecăm câteva zile şi s-o lăsăm în grija lui tata.
    Astă-iarnă, când am zăcut din cauza bronşitei, a stat lângă mine, exact cum spui că a făcut şi Muf. Nu s-a jucat, nu a zburdat. Când a văzut că-mi revin, a redevenit vioaie. Simte când o resping sau când vreau s-o alint. De aceea, o iubesc mult şi n-aş schimba-o cu un câine, deşi îmi plac foarte mult şi câinii.
    Însănătoşire grabnică şi numai bine!
    PS: Muf e o splendoare 🙂

    • Cam asa se comporta si a mea, ca cea de 2 ani de care spui. Mai are scapari si momente cand e agasanta (probabil pentru ca vrea sa-mi atraga atentia), insa nu pot sa ma supar pe ea, mai ales cand face ochisorii mari si se uita mirata sau vinovata la mine. 😀
      Multumesc de urari, si de aprecierea felinei din dotare. 😛

  8. Şi io credeam tot aşa, că pisicile nu se ataşează de stăpâni, în niciun caz mai mult decât câinii. Dar poate ai dreptate, o fi vorba de o afinitate de-a voastră, de-a felinelor.
    Ia să nu-ţi mai fie rău, da?

  9. Multa sanatate si sa te simti mai bine!
    Nu stiam ca pisicile au si tendinte de ingrijire, de protectie, le credeam mai orgolioase si nepasatoare, dar se pare ca m-am inselat 🙂

  10. Te simti mai bine?
    Cred ca orice animalut poate oferi dragoste. Chiar si un hamster sau un porcusor simt cand sunt iubiti, dragaliti, alintati.
    Pe porcuta mea am invatat-o sa “dea pupa” lucru rar de altfel la specia lor 🙂 Sigur ca nu-s atat de tembela incat sa cred ca ea saracuta chiar stie ca ma pupaceste cand ma aplec spre ea si se catara pe rama de la casuta (vesnic descshisa) dar gestul cu boticul spre mine e tare amuzant.
    Si evident ca dupa “pupa” se roteste sa-i dau de mancare

    • Da, ma simt ceva mai bine, multumesc.
      Am avut si eu porcusor, dar sincer nu m-am atasat de el; nu am reusit sa-l invat sa faca nimic si nu cred ca a fost un bun receptor al emotiilor mele, asta ca sa nu mai spun ca nu mi le putea “intoarce”. Mi se pare uimitor ca tu ai reusit sa faci asta cu porcuta ta. 🙂

  11. Si mie mi se pare uimitor. N-as schimba-o pe nici un catel dragalas (preferatii mei sunt cateii)
    A mea are personalitate. 3 feluri de mancare preferata. Verdeturile le primeste pe casuta, cand vrea verde se urca acolo si sta asa, urmarindu-te cu privirea. Daca n-o bagi in seama plange
    In cescuta vrea bobitze. Se duce acolo, miroase, face flicuri, arunca talaj pecovor
    Cu fanul e alta poveste. Ii place numai ala care contine si urzica uscata
    E tare tare frumoasa , sta la mangaiat,nu face pipi in brate 🙂

    • Eu gasisem un alt tip de asternut, bio, mult mai bun: avea putere mai buna de absorbtie si granulele erau mari. Ma saturasem de strans talaj, era peste tot prin casa. Al meu manca fan pana ii pocnea burta(metaforic); mi-am dat seama dupa cateva zile ca s-a ingrasat, asa ca i-am dat apoi niste portii mai de bun simt si alternan cu bobite. 😛
      Stiu ca sunt frumoase, si ai si mare noroc ca nu face pipi in brate (nici al meu n-a facut, dar nici nu prea i-am dat ocazia, drept sa-ti zic). Cel mai dragut lucru de departe e saritura popcorn (adica flicul de care spui, intuiesc eu) – asta ma amuza si pe mine teribil.
      Dar marele neajuns al relatiei noastre a fost ca nu prea exista reciprocitate, asa ca am vrut ceva mai mult. Un caine cred ca mi-ar fi placut (nu m-am decis daca sunt a cat or a dog person), dar nu as putea sa-l tin la apartament, l-as chinui enorm. Asa, putoarea asta mica, numai bine o duce! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top