You are here: Home » Perspectivă » Replica feminista

Replica feminista

Nici nu stiu cum sa-i raspund Lupusorului, pentru ca n-as putea cuprinde in cuvinte decat prea putin din nuantele posibile ale unei replici feministe (textul lui, zice el misogin, il gasiti aici).

Nu voi scrie despre barbati, nu pot pretinde ca as cunoaste prea multe amanunte despre ei, in ciuda faptului ca multi sustin ca sunt mai usor de inteles decat femeile. Sincer, nu pot scrie nici despre cele din urma, pentru ca nu ma inteleg prea bine pe mine, daramite reprezentantele sexului frumos, in general…

Insa pot sa zic asa: femeile adevarate ar trebui sa fie o specie protejata. Aici ma refer la cele care reprezinta cu adevarat sexul frumos, cele care au o putere extraordinara a emotiilor, cele care vad in iubitii lor niste amanti, nu soti care sa plateasca facturi sau care sa le protejeze fizic; cele care inteleg si care stiu cand sa renunte la nimicurile agasante (sa pastram o nota de realism: fiecare femeie are ceva in ea care o face uneori imposibila) si cele ale caror mici defecte te fac sa innebunesti, in sensul bun al cuvantului. Am cunoscut femei puternice, independente, si altele care n-ar fi putut sa faca un pas fara sa fie tinute de mana sau indrumate atent din umbra; am cunoscut femei care mi-au schimbat relatiile cu mama mea, cu prietenele si colegele mele, pentru ca m-au ajutat sa inteleg tipologii umane. Si acestor femei le sunt recunoscatoare pentru cum mi-au deschis ochii, chiar daca nu mai sunt in viata mea.

Cea mai interesanta a fost de departe J., care a stiut sa fie puternica atunci cand nimeni nu era de partea ei; care a avut curaj sa infrunte prejudecati si barfe, si care s-a luptat pana in panzele albe pentru lucrurile in care a crezut. Lumea a judecat-o gresit, din cauza unor alegeri mai putin fericite in viata (si cand zic “mai putin fericite” ma refer la faptul ca lucrurile n-au decurs lin pentru ea) insa eu am reusit sa vad dincolo de exterior o persoana pasionala, o femeie care stie sa traiasca intens fiecare clipa. M-au cucerit spontaneitatea ei, spiritul de aventura, maturitatea castigata si copilaria atent pastrata si rareori scoasa la lumina, felul in care capta atentia tuturor atunci cand povestea ceva si libertatea din ochii ei. Intr-un weekend trebuia sa iesim in oras cu gasca, si am invitat-o si pe ea, pentru prima oara; raspunsul ei a fost “am altceva de facut”. Si atunci unul din baieti o intreaba: “sigur vrei sa ratezi distractia?” si ea zice: “Exista ceva mai bun pe lumea asta decat sa petrec doua zile in pat cu un barbat frumos?”. 🙂

Nu pretind ca as face parte din vreuna din categoriile de mai sus; am scris din amintiri, din experienta, si din visele mele despre femeia ideala. Si mi-a facut placere sa-mi amintesc de J.

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

6 comments

  1. Prefer femeile cu personalitate, nu-mi plac fleşcăitele. Dacă am alături de mine un om (femeia), trebuie să mă pot baza şi eu pe ea, nu doar ea pe mine. N-am nevoie de “dadaiste” care să dea doar din cap aprobativ, ci un om cu care să mă consult, care să-şi spună părerea şi chiar să şi-o şi impună dacă consideră că are dreptate.
    De-aia îmi place la o femeie în primul rând caracterul, trăsăturile ei interioare şi mai apoi fizicul, deşi aspectul exterior e cel ce îţi sare prima dată în ochi. Cu toate astea înfăţişarea exterioară îţi poate spune multe, încă din prima, despre omul din faţa ta, bărbat sau femeie.
    Mersi de replică, măi dragă!

    • Nimanui nu cred ca-i plac “dadaistele”, si nici “dadaistii”. O personalitate puternica e mult mai interesanta decat una “lichida”, care ia forma vasului in care e turnata. 😀
      Aspectul exterior spune multe nu neaparat despre caracterul unui om, cat mai degraba despre felul in care sa fie vazut de ceilalti.

  2. Fiind mai superficial din fire, ma uit intai la ce are in tricou si apoi in cutia craniana. Imi place sa aiba personalitate dar nu prea multa, nu vreau una care sa miorlaie toata ziua dar nici sa puna melesteul pe mine. Ma rog, fiecare relatie este conditionata de cate compromisuri esti capabil sa faci si cat esti in stare sa le tii, poti fi cu o personalitate foarte puternica insa sa iubesti asa mult o persoana incat sa accepti aproape orice.

    • Toti suntem superficiali, mai mult sau mai putin. Tu macar esti sincer, ceea ce nu pot decat sa apreciez. Cat despre personalitate si compromisuri … bineinteles ca cel mai bine ar fi sa existe in moderatie; orice exces aduce complicatii. 🙂

  3. Imi place femeia ca prezenta. Atunci când te respinge o femeie, ai impresia că te-au respins toate femeile, că nu mai ai nicio şansă. Nu ştiu dacă astfel este situaţia, însă sunt convins de puterea pe care o au femeile asupra bărbaţilor şi cred în fascinaţia eternă pe care o exercită.
    E suficient să te gândești cum se schimbă aerul unei încăperi în care intră o femeie sau cum schimbarea dispoziției unei femei se transmite subtil, dar insistent în spațiul creat de prezența ei. Dacă un bărbat se poate mulțumi în anumite momente să fie doar un simplu atașament sau o prelungire a unui ” acum “, o femeie este aproape întotdeauna o prezență, o forță în sine, independentă de privirile sau atenția bărbaților.
    Dacă respingerea poate lua proporții apocaliptice în inima unui bărbat, zâmbetul sau acceptarea oferite de către femeia după care tânjești poate însemna un început de lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top