You are here: Home » Nostalgic » Past tense simple

Past tense simple

Intr-una din zilele trecute mi-am facut ordine in viata virtuala, si am ales sa stochez pe dvd-uri ceea ce nu mai reprezinta prezent, respectiv intr-un folder care se numeste “Past tense simple”. Pentru ca e trecut, si pentru ca e simplu. Am ezitat o secunda, cand m-am intrebat: “dar daca o sa vreau sa vad o poza cu un fost sau sa citesc ce mi-a scris unul din ei, intr-un anumit context?” si mi-am dat seama ca nu am fost niciodata in situatia in care am cotrobait prin dvd-uri/inbox ca sa-mi aduc aminte. Sufletul meu a pastrat doar ce-i trebuie, restul stau in neclintire; ceea ce este important va fi tot timpul in tolba pe care o port cu mine, aceeasi pe care am ticsit-o in diferite proportii cu invataminte, regrete pe-alocuri, si zambete nostalgice.

Si atunci mi-am dat seama ca, de fapt, toti facem asa in mintea noastra… Pentru ca daca trece suficient timp, momentele incep sa se confunde unele cu altele, sau sa se dilate cuprinzand si evenimente adiacente, sau sa se contracte lasand spatii goale care nu spun nimic. Sau…

Cu totii spunem ca fiecare relatie e importanta, ca am iubit si ca am fost sinceri, ca am dat tot ce-am putut dar n-a fost sa fie sau nu ni s-a raspuns cum ar fi trebuit, si uneori avem dreptate. Eu mai cred deasemenea ca trebuie pastrat un anumit respect pentru trecut, asa cum pe morminte asternem flori.

Mai demult am avut ocazia sa vorbesc cu fosta iubita a celui cu care eram intr-o relatie noua, necunoscuta, palpitanta. Imi aduc aminte cu exactitate un anumit moment in care ea imi spune mie: “x. e un om bun; are defectele lui, ca oricare din noi, insa e un om bun”. Mi s-a parut ciudata descrierea, pentru ca era evaziva si tonul folosit era nostalgic, ea fiind, dealtfel, fericita in noua ei relatie. Ceea ce este ciudat e ca acum, cand ma intreaba cineva de x., raspund la fel: “e un om bun, in general”. Acum o inteleg pe ea, ii inteleg viziunea asupra a ceea ce a fost. Sigur, x. a facut greseli, ca orice om: majoritatea mici, dar nici macar pentru cea grotesca nu am considerat ca merita sa scuip pe “mormantul” relatiei si sa-l defaimez, pentru ca fiecare din noi avem dreptul la o noua sansa. Daca fosta lui m-ar fi avertizat nu cred ca as fi ascultat-o, pentru ca as fi vrut in sufletul meu sa cred ca in cazul meu va fi altfel. Asa vrem toti sa fim lasati sa ne intocmim niste asteptari de al caror realism ne convingem singuri cu o straduinta nedomolita; asa incepem mici castele de nisip pe care ne rugam scrasnind din dinti sa nu ni le ia nici un val in inevitabilul sau parcurs.

Trecutul este scris undeva in sufletele noastre, in limbajul noastru, in varianta noastra; nu se poate schimba, asa cum nici oamenii pe care i-am cunoscut nu mai sunt asa cum ii stiam, fie si numai pentru ca atunci cand i-am tinut de mana ne-am impletit emotiile si pentru ca atunci cand ne-am privit am promis lucruri pe care le-am lasat sa cada de pe gene cand am varsat lacrimi.

 

P.S. : Acestea sunt lucruri pe care le gandesc, dar pe care nu le-am inteles in totalitate cu sufletul. Si a fost nevoie de multe greseli, de multe “morminte” profanate ca sa inteleg ca asa e cel mai bine. De unde stau acum, daca privesc in urma, inteleg ca toate lucrurile pe care le-am facut si toate situatiile prin care am trecut mi-au fost date ca sa pot compara viata de ambele parti ale baricadei: defaimat si defaimator. 🙂

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

22 comments

  1. Da, trecutul nu poate fi schimbat. Insa putem sa ne schimbam impresia despre ceea ce a fost, sa intelegem trecutul dintr-o alta perspectiva, analizandu-l prin prisma experientelor avute ulterior. Iar asta inseamna ca ne schimbam viziunea despre trecut, deci schimbam, undeva, in interiorul nostru (la nivel emotional) chiar trecutul. Si atunci intelegem mai bine si prezentul.

  2. Eu nu pastrez nimic. Dupa ani buni de relatie cu O. cea de demult, am ars totul: scrisori, fotografii, biletele (pe atunci nu exista butonul “Delete”) si am aruncat totul.

    La ce mai pot folosi niste suveniruri materiale, cand urmele cuiva se imprima direct in interiorul tau?

    • Am avut multi amici care procedau ca tine, si n-am inteles niciodata, sincera sa fiu. Nu pastrez orice nimic, dar nici nu arunc doar din disperarea de-a scapa de anumite lucruri (nu stiu daca a fost cazul tau). Din cand in cand, totusi, realizez ca tin cu dintii de lucruri nesemnificative, asa ca acum doua luni am donat doua camasi barbatesti care erau un fel de prada de razboi, insa care nu-mi foloseau la nimic. 🙂

  3. Am destule stafii de care am scapat si unele de care inca mai incerc asa ca nu tin nimic care sa ma lege de o persoana sau un eveniment. De fapt, nici poze cu mine nu prea am, cu atat mai putin sa tin si mutrele altora.

    • Chiar daca scapi de lucrurile aferente anumitor stafii, problema ramane, pentru ca, dupa cum zice si Intuneric: “urmele cuiva se imprima direct in interiorul tau”. 🙂

  4. Si eu cred ca cele mai frumoase amintiri sunt retinute de suflet, dar imi place sa pastrez si mici suveniruri fizice (am o cutie nu foarte mare in care le tin), pentru ca sunt momente cand simt nevoia sa rememorez si sa revad etapele prin care am trecut pana sa ajung aici, la ce sunt azi. Ca un fel de ajutor pentru memorie 🙂

    • Am si eu acasa la ai mei un plic mare cu scrisori si felicitari, si o cutie cu niste nimicuri (brelocuri, jucarii mici, etc), dar nu am mai tras cu ochiul pe-acolo de vreo 2-3 ani; n-am simtit nevoia. 😀
      Acum depinde de fiecare, daca e multumit de ce a fost, daca e impacat(a) cu el insusi/ea insasi, etc.

  5. Prin titlu, mi-ai amintit de bataile de cap pe care mi le dadeau timpurile verbului la engleza. Prin continutul articolului, m-ai determinat sa ma intreb cata importanta acord trecutului, cum il tratez, stiut fiind ca, daca ar fi sa ma iau dupa horoscop, Racii traiesc in trecut. Partial se potriveste. Intr-un fel, trec totul si prin prisma trecutului. Dar am incercat sa sterg pana si amintirile. Nu toate s-au putut sterge. Insa, cele neplacute si-au avut cred rostul lor. Fara ele, n-as fi fost cea de azi. Nu ca as fi foarte multumita de cea de azi.

    • Toti trecem lucrurile prin prisma trecutului, constient sau nu (ca un “reflex conditionat”; zicea Mircea ca mentalul cauta scurtaturi). Eu sunt convinsa ca toate evenimentele neplacute au avut rolul lor, si, in plus, daca sunt “rele” sau “bune” depinde doar de maniera in care le privim (nu de ele, exclusiv.

  6. Salutare,

    Reprezint echipa sitului http://www.rosurf.net si am venit cu o propunere.
    Doriti ca site-ul dumneavoastra sa fie mai vizitat, sa apara in motoarele de cautare mai rapid?
    Noi te putem ajuta GRATIS! Nu se percepe nici o taxa! La activarea contului primesti 5000 credite pentru situl tau,
    iar in fiecare zi se ofera bonusuri aleatorii.
    Daca doresti sa iti promovezi situl GRATIS, viziteaza http://www.rosurf.net .
    ATENTIE: ACEST MESAJ NU ESTE SPAM!!! DORIM CA TOTI UTILIZATORII SA BENEFICIEZE DE PROMOVARE GRATUITA!

    Cu respect,
    RoSurf Network

  7. Buna, Annemarie.

    Sunt noua in lumea blogurilor, doar ce am inceput sa scriu, si am dat de blogul tau intamplator. Imi place foarte foarte mult cum scrii si mi-ar placea sa putem face un link exchange. eu te voi adauga intr-o clipita, sa pot vedea cand si ce mai postezi interesant.

    te pup si daca iti doresti rubrica mea de comentarii este mereu deschisa, daca doresti sa-mi comunici ceva!

    O seara linistita,
    Amelia

    • Buna, Amelia.
      Iti multumesc pentru apreciere, ma simt flatata, insa nu obisnuiesc sa fac link exchange. In blogroll am oameni care-mi sunt dragi sau pe care ii urmaresc de ceva vreme, si nu neaparat din cei care ma au si ei in blogroll. O sa te mai vizitez si o sa comentez daca voi simti nevoia, si apoi mai vedem.
      O zi frumoasa si un weekend minunat!

  8. trecutul nu poate fi schimbat insa el ne ajuta sa schimbam viitorul. si eu ma gandesc uneori la trecut si imi dau seama ca toate greselile m-am adus sper lucruri mai bine in viitor.

  9. Ireversibilitatea timpului, industria de regrete construită în jurul poveştilor de dragoste, în jurul dramelor şi tragediilor umane, toate depun mărturie asupra unui trecut imobil, implacabil şi terorist pentru propriul prezent.
    Nu putem trăi decât într-un univers ce tinde către o coerenţă, iar acest univers coerent nu vine la pachet, ci este rezultatul unui efort interior.
    Daca maine suferim un esec personal,ne certam cu un prieten bun sau vom fi scuipati din senin pe strada prima reacţie pe care o are mintea în încercarea ei de a menţine universul coerent, este de a căuta în trecut semnele care legitimează eşecul, indicii care ar face eşecul parte dintr-o serie coordonată de nereuşite.
    Dacă azi te simţi ca un ratat, tot trecutul te va ajuta să-ţi conturezi şi mai bine această imagine de ratat. Trecutul este primul lucru care vine în ajutorul conturării propriei imagini de sine.
    De ce toate acestea? Pentru că ai nevoie de un univers coerent. Pentru că mintea ta este cel mai mare generator de sensuri şi în mod automat ea va încearca să integreze prezentul într-o ” istorie dinamică ” a propriului tău eu.

    • Nu pot sa fiu de acord cu tine. Eu cred ca lumea din jurul nostru se construieste dupa sufletul nostru. Astfel, fiecare din noi avem calitati si defecte, iar pentru evidentierea lor noi trecem prin diverse experiente; de aceea, in unele cazuri, nu trebuie sa ne intrebam “de ce mi se intampla tocmai mie?”. Nu cred ca noi cautam sa ne justificam prezentul folosind trecutul, ci este exact invers.
      P.S. : Nu stiu daca m-am exprimat coerent. Erau multe de spus, si putin timp si spatiu. Poate voi scrie un articol pe viitor despre asta.

  10. La rece, atunci cand esti implicat intr-o alta relatie care merge bine, normal ca privesti cu indulgenta un fost partener. Ba chiar te amuza certurile, necazurile legate de acea relatie si le privesti cu detasare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top