You are here: Home » Nostalgic » Dragostea sfarseste vreodata in prietenie?

Dragostea sfarseste vreodata in prietenie?

Urmeaza sa scriu un articol pe tema asta, si nu mi-ar strica ceva pareri suplimentare. Am pregatit deja o bucata de text, si urmeaza sa fac un sondaj in “viata reala” (cum am facut mai demult cu motivele pentru care barbatii inseala).

In fine, ideea este urmatoarea: pot doi oameni sa ramana prieteni dupa o relatie?

Eu nu am dorit sa tin legatura cu nici unul din fostii mei prieteni; situatiile au fost intotdeauna complicate sau pline de patos, despartirile dureroase si incalcite, concluziile ravasitoare si iminente; asta ca sa nu mai mentionez ca unii din ei probabil m-ar fi fugarit cu furci si topoare daca actiunea ar fi avut loc in alt secol sau daca le-as fi dat ocazia. 😀

Cunosc insa oameni care sunt prieteni de peste zece ani de zile, din care 4 au fost petrecuti intr-o relatie amoroasa cu suisuri si coborasuri, si cu un final lung si anevoios, chinuitor de ambele parti. Dar au trecut peste, sunt fericiti fiecare la casa lor, si vorbesc, se viziteaza, socializeaza si sunt destul de apropiati, per total.

N-am procedat chiar ca la carte in viata personala, asa ca parerile mele sunt putin inafara grilei obisnuite, motiv pentru care va invit sa “aruncati” o opinie, oricare-ar fi aceasta.

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

24 comments

  1. Ar fi o posibilitate, si anume, dupa ce nu te-ai vazut cu respectivul/respectiva sa aiba loc o reintalnire, si eventual sa mai te si amuzi de cele intamplate odata. Dar imediat dupa ce te desparti, sa ramai doar prieten… nu cred ca merge. Poate doar daca erai casatorit, si ai divortat, si o faci doar pentru copii. Altfel cum, alalalt (a) sa aiba pe altcineva si tut sa discuti cu el (ea), si eventual sa-i mai dai si niste sfaturi despre ce si cum sa faca cu noua pereche… 🙂

    • Pare ceva destul de ireal ce zici tu acolo, m-am gandit si eu la asta. Insa avand in vedere ca relatiile in ziua de azi nu mai sunt atat de profunde, poate nici despartirile si implicit nici revederile nu sunt atat de intense (cred eu).
      Daca ai divortat si o faci pentru copii nu se cheama prietenie, ci obligatie.

  2. am fost ”amica„ cu un ex doar pentru ca eram constransa de situatie-eram colegi de clasa. Au americanii o vorba-you don.t shit where you eat- si vai, mare dreptate mai au. Depinde foarte mult de natura reliatie dintre cei doi, de caracter, de termenii in care s-au despartit…sunt multe chestii care te pot impiedica sa ramai prietena cu un ex sau nu..

  3. Pai, eu spun ca da.
    Se pune, sau trebuie sa detaliez?

  4. Eu zic: sigur ca se poate! Totul tine de temperament si educatie. Sa nu-ti poti tine in frau emotiile, frustrarea si orgoliul (caci asta din urma face buba la o despartire :D) mi se pare lipsit de demnitate. Daca respectiva (-ul) a fost suficient de buna si interesanta sa imparti o perioada patul, viata si pasiunile cu ea, sigur n-a pierdut totate caracteristicile astea peste noapte fiindca e cu altul sau ai gasit tu alta mai proaspata. Pana la urma intai ti-a fost prietena si apoi iubita, nu? Pierzindu-si statutul de iubita, ramane..prietena. Scenele la ani dupa despartire sunt crize de frustrare similare cu tantrumurile copiiilor mici si nu fac onoare nimanui. In plus tot ce generezi e mila si scarba din partea tertelor persoane. Nimeni nu apreciaza lipsa de control si auto-umilinta. Si sa nu uit, in final, ai petrecut niste momente frumoase cu persoana respectiva, alea n-au disparut cu evolutia relatiei, nu?

    • Foarte frumos spus, si foarte de acord cu tine. 🙂
      Multumesc pentru opinie, la nivel teoretic e perfecta dpmdv.

      • Merge si practic, crede-ma :D. Consider conflictele de anduranta o pierdere de timp si energie intelectuala. Asadar nu marsez niciodata.

        • In cazul tau merge, pentru ca esti un pacifist (fie el si auto-declarat). Insa altii se zbat in ranchiuna si resentimente, in frustrari si regrete si nu-si gasesc linistea nici dupa mult timp de la incheierea “Razboiului”.

          • Nu-s pacifist, doar nu ma cert. Exista cai mai eficiente de rezolvare a conflictului. Hai sa zicem ca sunt “conservationist” adica imi pastrez energia pentru scopuri mai interesante :P.

      • Si eu incerc sa fiu “conservationista”, dar cateodata nu reusesc sa trec peste si se aduna anumite frustrari, asa ca sunt ca o bomba cu ceas. Dar si cand imi iese… sunt super-tare! 😀

  5. Se poate, insa cum spunea cineva mai sus, depinde foarte mult de motivul care a dus la despartire, de cum a evoluat relatia etc, etc …
    Eu am ramas amica cu ex-ul meu si este cel mai bun prieten pe care-l am si singura persoana pe care ma pot baza. Dar tu stii mare parte din poveste. 😀

  6. Depinde si de persoanale implicate, dar si de cat de profunda e relatia de prietenie de dupa. Daca e vorba de o prietenie mai “relaxata”, sa-i zic asa, eu zic ca se poate. Banuiesc ca e mai greu cu o prietenie foarte apropiata, pentru ca are mari sanse sa se re-transforme in iubire.

    Eu am ramas in relatii decente cu majoritatea fostilor, in sensul ca nu obisnuim sa vorbim, dar daca se intampla sa dam nas in nas, nu e nicio tragedie, putem sa purtam o conversatie fara topoare 😀

    • Bun punct de vedere cu apropierea, multumesc (il voi folosi in articol, hihi).
      Eh, nu-ti inchipui ca sunt chiaaaar asa o scorpie, si eu pot sa dau nas in nas cu majoritatea fostilor, fara incidente majore. 😀

  7. Hmmmm, n-as zice ca ar putea fi o prietenie pura. Raman, fara sa vrei, urme ale trecutului, chiar daca ajungi sa fii in relatii amicale. Da, mi s-a intamplat sa pastrez o ceva ce ar putea fi numita prietenie, desi e mult spus. Samanta aceea de ceva ce a fost candva nu te lasa sa fii la fel de prieten cum ai fi cu cineva cu care nu ai avut o relatie. Pe de alta parte, persoana stie destul de multe despre tin, poti discuta deschis chestii destul ede intime. Depinde, depinde… dar, ma repet, nu e chiar o prietenie curata.

  8. hai sa ma bag si eu…am ramas prieten cu fosta dupa 4 ani de relatie…si e una din putinele persoane pe care ma pot baza in unele situatii…a fost…este si probabil o sa fie multa vreme o persoana cu care sa pot vorbi multe si care imi poate spune multe fara sa se simta cineva ciudat…un fel de psiholog free if you will…
    in afara de asta am cam ramas amic…relativ….cu aproape toate fostele…chiar daca nu stam la cioace cateva ore pe zi…e lasat loc de buna ziua si mi se pare foarte ok intr-o lume care se vrea civilizata

    • Sunteti amandoi atat de maturi in privinta asta incat aproape sunt invidioasa. 🙂
      De lasat loc de buna ziua cred ca nu-i prea greu, insa chiar si asta aduce un afront orgoliului unora. Oricum, imi place atitudinea ta civilizata. 😀

      • nu stiu daca e vorba neaparat de maturitate…ca tot ca 2 “copkii” tembei suntem…e mai mult respectu’ care a existat si exista intre noi dupa atata timp…ne cunoastem mai bine intre noi decat oricine altcineva…inclusiv actualii parteneri…momentan…om vedea in timp ce si cum o sa se mai intample…da’ in momentu’ de fata ar fi o prietenie dupa care mi-ar parea rau daca ar disparea din viata mea…

        p.s. si de la tanti lu’ matale am tot asteptat un semn ceva…vad ca tot je trebe sa ma chinui sa dau de tine

        • Ce frumos! La naiba, tocmai mi-ai adus aminte de “I hate happy people!” 😀
          P.S. : Nu dau semne pentru ca ma asaltezi pe FB cu nenorocitul ala de joc si comori si pirati si ce mai era pe-acolo. Glumesc. Am fost pe val cu operatia si cateva probleme administrative. In plus, sunt o egoista mizantropa, doar stii ca trebuia sa faci tu primul pas.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top