You are here: Home » Personal » Tinde asimptotic la lene

Tinde asimptotic la lene

Cine ma cunoaste stie ca sunt o persoana extrem de comoda. Pana acum rar am intalnit oameni care sa fie mai greu de “clintit” decat mine, si unul din ei mi-a pasat chestia asta sub forma de mostenire genetica.

Luam un exemplu: ies de la munca la ora 4 (intr-o zi obisnuita), si vreau sa merg in oras, la un suc (bineinteles, cand spun “suc” ma refer la orice altceva inafara de), insa imediat dupa terminarea programului. Daca nu are cine sa iasa atunci, renunt, dintr-un motiv banal: odata intrata in casa, nu mai ies. Asta nu e valabil doar iarna, cand e frig si abia ce m-am incalzit, ci si vara. Ideea este ca atunci cand ma aflu in miscare, trebuie sa raman asa. Odata oprita, intru in modul “chill out” si s-a terminat smecheria. Daca sunt in casa deja si mi-e pofta de ceva, mi-o pun in cui (pofta, sa ne-ntelegem), ca nici dracu’ nu ma mai scoate. Daca mi-e rau si am nevoie de pastile, am si scuza perfecta sa nu merg la farmacie, cu toate ca am una chiar in fata blocului. Etc.

Procrastinarea merge mana in mana cu toata treaba asta, pentru ca la serviciu astept sa se adune un teanc enorm de hartii inainte sa incep sa le procesez, pentru ca n-are rost sa deschid programele si sa tastez numai pentru una, nu? Din cand in cand trebuie sa le organizez in bibliorafturi, si aia e activitatea mea preferata (odata ce m-am apucat, evident) – perforez, lipesc biletele autoadezive colorate, scriu pe ele, etc.

Comoditatea asta ajuta enorm si la silueta. Daca nu am mancare gatita (ceea ce se intampla destul de des, pentru ca nu-mi fac oale de … nimic, deoarece ma plictisesc repede) prefer sa-mi pun niste zacusca pe o felie de paine, sau sa-mi fac un ceai, sau sa-mi fierb un ou, decat sa investesc inca vreo zece-douazeci de minute intr-un pilaf sau paste (mmmm, mi s-a facut pofta, cred ca incetez aici).

In relatia de cuplu merge destul de bine, avand in vedere ca atunci cand stau prea bine in pat sau ma ocup cu ceva il trimit pe el sa-mi aduca diverse obiecte; acum cunoaste locusorul anumitor haine, pantofi si alte obiecte – care nu-l intereseaza – mult mai bine decat mine. Eu ii spun integrare in peisaj si sustin ca vreau sa se simta de-al casei, dar probabil ca el stie mai bine decat mine ca vorbim de comoditatea mea patologica.

Era o vreme cand ma imbracam oarecum office, insa cum asta implica de multe ori camasi, am convenit cu mine insami, a.k.a. constiinta mea, ca o sa-mi cumpar din cele care nu trebuiesc calcate, stiindu-se in toate cercurile ca e una din activitatile cele mai enervante din lume.

Sub masca unei adepte a tehnologiilor moderne, folosesc un net mobil de tot rahatul pentru ca, nu-i asa? (*insert Andreea Marin smile here*) cablurile nu mai au ce cauta intr-o casa de om al secolului wireless. In plus, un contract pentru internet obisnuit nu era boem si implica gauri date in perete, asteptatul handralailor care sa-mi faca toate lucrarile aferente, care, e drept, nu-s multe, dar pot fi evitate si care ar fi produs dezordine, in urma careia as fi avut de treaba.

Inclusiv mania mea legata de curatenie se justifica tot cu banala comoditate: hai sa pastrez curat, ca sa nu trebuiasca sa dau cu mopul de zece ori pe zi (acum dau o data, zilnic, si cumva ma simt vinovata), hai sa nu dau firmituri pe jos ca sa nu matur ca nebuna si sa “mopuiesc” IAR pardoseala, si hai sa spal aragazul imediat dupa ce am facut mancare, in ciuda nenumaratelor arsuri de pe degetele mele mai putin agile, tocmai ca sa nu trebuiasca sa ma motivez inca o data cateva ore mai tarziu.

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

7 comments

  1. Deci. pana la urma, tot raul spre [un] bine…

  2. Jesus !!! Parca m-ai fi caracterizat pe mine, mai putin partea cu serviciul….acolo eu sunt foarte eficienta, prea eficienta as zice eu ;;)….in rest totul se potriveste… ma bucur ca nu sunt sigura care sufera de aceeasi “boala”. Cica nu exista tratament asa ca sa nu ne agitam .
    Cand te mai vedem pe la capitala?? Nu de alta dar esti singura noastra sansa la socializare :))))

  3. Ciucica, la tine la munca procrastinarea ar fi de neconceput! :p

  4. Am uitat sa zic de capitala… Poate facem revu’ impreuna, ce zici de asta? 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top