You are here: Home » Perspectivă » Apel. Bis.

Apel. Bis.

Primul si cel mai serios:

De cateva zile lipseste un bun prieten din blogosfera: Mircea. N-am zis nimic de asta pana acum pentru ca nu remarcasem ca si Lupusorul, si Andreea Iulia si Casa cu Nuci ii simt lipsa si ii duc dorul.

E posibil sa stiu de ce nu ne mai incanta cu articolele sale frumoase, pline de intelepciune si sarcasm pe alocuri, ca mi-a zis ceva in sensul asta, insa … sunt curioasa daca are vreo declaratie oficiala. Ceea ce stiu sigur este ca va reveni, dar ramane sa vedem cand.

 

Al doilea si cel mai important pentru sufletelul meu:

Am doi prieteni care stiu sa cante la chitara. Atat! Probabil daca as fi fost mai sociabila, as fi intrat in vorba macar cu indivizii aia dubiosi din T14 care nu ma lasau sa dorm noaptea cu zdranganelile lor si nu m-as plange acum, dar nah, asa mi-s eu: salbatica si mandra de asta! Revenind… Din astia doi, care dintr-o absoluta intamplare s-au nimerit in viata mea (adica fara sa-i “vanez” eu cu scopul de a profita de talentele lor), unul nu vrea si altul nu poate sa-mi cante. Cred ca este evident ce-mi doresc, nu? 😀

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

3 comments

  1. Si eu mi-am dorit mereu sa invat sa cant la chitara, de cand eram mic si voiam sa dau la Liceul de Muzica, cu ideea ca acolo o sa invat. Nu stiam ca deja trebuie sa ai notiuni, si ca dai proba de aptitudine la admitere 😀 . Doamna stie ceva chitara din liceu, la Pedagogic inveti si un instrument, dar de mine nu s-a lipit. Am avut ceva tentative, dar comoditatea mea lenesa m-a oprit. Ce-i drept, am si degetele cu care apas trei corzi deodata…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top