You are here: Home » Perspectivă » Cateodata e suficient un mac intre spice

Cateodata e suficient un mac intre spice

Gestionarea amintirilor si emotiilor este o treaba complicata si delicata; fiecare om are metodele sale prin care alege sa invete, sa stocheze sau sa rationalizeze tot. O optiune ar fi uitarea; sunt oameni care prefera sa-si blocheze anumite amintiri, pentru ca prezenta lor constanta la nivel constient este suficienta pentru determinarea acelorasi situatii si reactii. Alta optiune este reamintirea constanta, intru auto-protejare si izolare, lucru care nu poate duce decat la o stare constanta de amorteala si frica. Cel mai adesea intalnit caz, totusi, este cel in care trecutul este ca o umbra, ca o reamintire constanta a anumitor senzatii si sentimente, care se pierd intr-un tot ambiguu.

Asa cum bine puncteaza Mircea, la un moment dat incepem sa uniformizam plaja de informatii pana cand intelegem doar logic si rational emotiile care ne incearca, limitandu-le astfel impactul si importanta. Schimbarile majore sunt de cele mai multe ori aduse de evenimente traumatizante sau foarte nefericite; n-am inteles niciodata de ce doar tragediile incep sa ne modeleze caracterul dupa alte coordonate, insa probabil ca voi sti cand voi creste mai mare, cand cunostintele acumulate ma vor face mai inteleapta (*sarcasm*).

Din motive inca necunoscute mie, am devenit extrem de apatica si antisociala in ultima vreme; initial m-am ingrijorat, pentru ca parea ca nu sunt in apele mele si ca neimplicarea asta va atrage doar plangeri, nemultumiri, si o decadere la nivel exterior. Insa odata ce am inceput sa petrec mult timp cu mine, nemultumita de toate, am inceput sa ma centrez pe interior si astfel am lasat lumea din jurul meu in pace (la nivelul gandurilor si actiunilor mele). Mircea spunea ca atitudinea asta de “frunza-n vant” nu este buna, insa pe mine m-a adus extrem de rapid mai aproape de dorintele mele adevarate, pe care le-am neglijat si ingropat adanc sub principii si rational. Insa asta poate ca functioneaza doar pentru mine, si doar in stadiul actual in care ma gasesc.

Sunt norocoasa posesoare a unei memorii scurte; spun asta in ciuda celor care sustin ca astfel nu pot sa invat din greseli, insa carora le pot replica foarte frumos ca in acest fel fiecare experienta este noua si palpitanta pentru mine, asa ca pot trai mai intens decat daca as avea in mod constant un bagaj emotional si de cunostinte despre “viata”.

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

14 comments

  1. Zici:
    “Din motive inca necunoscute mie, am devenit extrem de apatica si antisociala in ultima vreme”
    Nu-mi place să dau sfaturi. Ua părerea mea ca un punct de vedere: 🙂 faci ce vrei cu punctul şsta de vedere 🙂 . Oare această ne-socializare cu persoanele cunoscute, nu poate fi interpretat ca un semn emoţional că ar trebui să schimbii oamenii cu care socializezi? Subiectele de discuţie, etc, etc.

    • Bineinteles ca asa poate fi interpretata aversiunea mea fata de socializare. Din pacate, insa, am gasit prea putini oameni cu care sa am o comunicare asa cum imi doresc, si nu pot sa ii vad atat de des cat mi-as dori.
      Si nu e vorba de subiecte, e vorba de cat de deschis este receptorul. 😉

      • Yes! Ai pus punctul pe i, în ceea ce priveşte comunicarea: membrii comunicării să aibă receptoarele deschise. Sunt j-de-mii de cursuri de comunicare… oare te învaţă că la baza comunicării stă receptivitatea?
        🙂 Am avut o groază de discuţii cu diverşi bipezi, receptivi erau pereţii camerei

        • Nu cred ca te poate invata cineva cum sa comunici. Eventual pot sa te invete cum sa deschizi un subiect, sau cum sa nu-i superi pe altii, insa deja vorbim de orgoliu si n-as vrea sa intru in subiect.
          E bine ca macar peretii au fost receptivi. =))

        • Aşa este: nimeni nu te poate invăţa cum să comunici corect cu oamenii din jur. Sunt mulţi făcători de bani 🙂 care predau cursuri de comunicare habar-nauţilor.
          Când comunic cu cineva, mă conduc după emoţii. Am învăţat multe despre comunicare:
          – nu poţi comunica cu toţi oamenii la fel.
          – nu comunici la fel cu un om, dacă el se află în stări diferite: dacă este liniştit, dacă este într-o nevoie, etc. Nu mai zic despre stările nervoase!

  2. Cred ca metoda “frunza purtata de vant” a avut efect pentru ca ai renuntat la anumite motivatii care te infranau, te inlantuiau.
    Ai completat ceva ce eu nu am mentionat clar, dar am dorit asta: limita evolutiei te duce la o stare de nesimtire (nu in sensul de insulta). De aceea poate ca omul are nevoie de experiente traumatizante, ca sa se trezeasca, sa simta cat de cat ceva.

    • Intr-adevar, am ajuns la starea aia de nesimtire, si probabil ca (cel putin in cazul meu) numai o experienta traumatizanta ar fi putut sa ma scoata din ea.
      Metoda frunzei (ar trebui sa o patentam 😀 ) este, conform celor spuse de tine, un pas intermediar, scurt. Trebuie sa vedem cum procedam mai departe – adica scrie un articol mai detaliat, o concluzie la “Strafulgerare”. 😉

      • Nu cred ca ai ajuns la limita evolutiei, ci doar la refuzul interior de a continua ceva cu care nu mai esti de acord. Nu inseamna ca ai acceptat cu adevarat anumite lucruri, ci doar ca ai lasat de la tine, ca sa pui capat discutiilor (presiunilor) din exterior. Presiuni ce au fost atat de mari, incat, combinat cu dorinta de a fi acceptata de oameni, te-au determinat sa faci cum zice lumea. Starea ta de “nesimtire” s-a datorat refuzului, nu limitarii despre care vorbeam eu, insa e foarte adevarat ceea ce ai completat la ceea ce am scris eu.

  3. Eu cred ca iti faci prea multe griji si desparti firul in patru mii, nu doar in patru. Ti-am mai zis: ia-o pe calea usoara, nu pe cea grea. lasa lucrurile sa vina de la sine. Iti place un lucru, il faci. Nu-ti place, nu-l faci si gata.

  4. @Rast: ceea ce zici tu se cheama “truisme” in lumea mea. 🙂 E normal sa existe “zilioane” de feluri de comunicare, in functie de fiecare individ, circumstanta, etc.

  5. @ Mircea: Nu am zis ca “nesimtirea” a fost limita despre vorbeai tu. Bineinteles ca a fost o cedare, am stabilit mai demult. 😉 Raspunsul e scurt pentru ca scriu de pe telefon (se pare ca netul mobil merge mai bine aici).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top