You are here: Home » Episoade » Dialog tacut

Dialog tacut

– M-am gandit sa scriu o poveste, care sa fie asa … ca o dupa amiaza de vara, sub o umbrela de dantela, pe o banca de lemn, la umbra unui copac trist. Sa o citeasca multa lume si sa simta ceva.

– Pai ce-ai vrea sa simta?

– Inca nu stiu. Nu empatie… Si nici amuzament! … Cred ca as vrea sa stiu ca undeva, cuiva, inima a uitat sa-i bata pret de o optime de secunda, timp in care Universul i s-a ingramadit in suflet.

– Stim amandoi ca nu poti sa faci asta. De unde sa scoti atatea cuvinte care sa descrie sentimente si trairi, cat sa misti un alt om?

– Cuvintele nu pot realiza asta, nu-i asa? Nu pot cuprinde in milioane de culori un camp de tresariri si spaima, un cer de dragoste si fluturi in stomac, un abis de disperare si gelozie, o culme de intelegere si acceptare… Si atunci?

– Atunci vorbeste. Eu te ascult. Si poate vor fi si altii care vor intelege cate o sclipire de emotie in ceea ce impartasesti. Nu invata nimic in plus, n-o sa te ajute. Fii doar tu! Simpla ta existenta este o marturisire prin ea insasi.

– Te-ai mai gandit?

– Da. O sa scriu. Si-o sa ma joc pana cand o sa inteleaga toti ca exista magie.

– Crezi in ea?

– Da. Nu pentru ca cineva ar scoate iepuri albi din joben, ci pentru ca Universul are grija de noi in cel mai surprinzator mod. Ma simt parasita cateodata, si singura, si apoi simt o avalansa de dragoste si grija, de ma sufoc in bucurie si respir fericire. Nici nu mai stiu daca-mi bate inima sau nu, pentru ca e cat un Univers intreg.

– Stii ceva? Cred ca o sa te ajut. O sa-ti arat povesti in fiecare zi spectaculoasa pe care tu alegi sa o traiesti banal. O sa-ti scot in cale cei mai interesanti oameni, diametral opusi, ca sa vezi ca toti suntem perfecti, dar numai o mica parte perfecti unii pentru ceilalti. O sa fac asa incat fiecare raza de soare care se joaca in parul tau sa-ti aduca noi nuante de liniste, ca fiecare briza de vant sa alunge ingrijorarile, ca fiecare imbratisare sa duca la artificii de dragoste neconditionata.

– Si eu o sa pot trai cu toate astea?

– (zambind) Stiu doar ca atunci cand nu le vei mai aprecia, ti le voi lua. Te voi lasa singura, si rece, pana cand vei intelege ca te-ai nascut sa iubesti. Si vei iubi, mult si pentru totdeauna. Insa trebuie sa incepi cu tine.

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top