You are here: Home » Nostalgic » Perioade bine determinate

Perioade bine determinate

Te vei trezi intr-o dimineata si iti vei da seama ca ai inlocuit amintirile legate de mine cu altele. Poate nu vei sti ca eu inca le pastrez pe ale tale, undeva sub mii de lanturi si lacate, ca pe-un colier extrem de scump, dar care si-a pierdut pietrele pretioase, si deci a devenit inutil. Sigur, te vei convinge ca micile dispute care aveau loc deasupra unor cesti aburinde de cafea ti-au oferit revelatia cum ca nu sunt ceea ce ai crezut la inceput; te vei minti singur ca nu m-ai iubit niciodata, ca a fost o nebunie de moment. Iti vei incrusta in suflet doar ceea ce-ti convine, doar motivele perfecte pentru alegerea ta rationala.

Si e bine asa! Te inteleg, cu toate ca nu pot sustine acest gen de abordare. Stiu ca nu poti sa te lasi prada fiecarei emotii, ca preferi sa detii controlul si sa rationalizezi fiecare tresarire intr-o slabiciune. Insa in dimineata aceea in care iti vei aduce aminte ca nu-ti aduci aminte mai nimic, iti vei dori sa nu fi renuntat. Eu voi fi de mult plecata, voi sti ca uneori lupta este inutila si ma voi retrage strategic.

Vei simti uneori parfumul meu, si ca prin vis vei reconstitui o imagine a unui copil care candva ti-a dat toate jucariile, pe o paturica, la umbra unui copac; tu le-ai ales pe cele care ti-au convenit, te-ai jucat cu ele si ai plecat. Asa a fost sa fie; nici o prietenie nu este pentru totdeauna, in pofida faptului ca oamenii incearca sa pastreze lucruri care nu sunt facute pentru ei. Frunzele cad in fiecare toamna, prevestind o perioada de purificare, urmata de o inflorire nesperata, dar mult asteptata; oamenii se atrag si se resping, se gasesc si se pierd, se ofilesc si se reinventeaza.

Stiu acum ca vrei sa stergi, sa alungi, sa blochezi. Am plecat, de data asta cu adevarat. Nu-ti vei intoarce privirea, pentru ca nu mai simti caldura mea, pentru ca ai inteles ca am inteles. Vei regreta o secunda, dupa care iti vei impietri sufletul, pentru ca te temi sa te lasi prada emotiilor. Ti-as spune ca gresesti, insa nici macar nu mai auzi. Vreau sa fii fericit, asa cum stii mai bine; te voi ajuta daca vei avea nevoie de mine, insa am o presimtire ca nu vei mai sti cine sunt. Asta daca ai stiut vreodata cu adevarat.

 

About anne

Inimă tânără, suflet bătrân.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top